SATRAP, satrapi, s. m. Guvernator al unei satrapii, cu puteri nelimitate. ♦ Fig. Conducător despotic, rău; p. gener. persoană cu apucături dictatoriale. – Din fr. satrape, lat. satrapes.

SATRAPIE, satrapii, s. f. Provincie în vechiul Imperiu Persan, guvernată de un satrap. ♦ Fig. Guvernare despotică, tiranică. – Din fr. satrapie, lat. satrapia.

satrap sm [At: AETHIOPICA, 13^v/2 / Pl: ~i / E: ngr σατράπης, fr satrape, lat satrapes] 1 Guvernator al unei satrapii (1), cu puteri aproape nelimitate. 2 (Pgn) Suveran cu puteri absolute. 3 Epitet dat unei persoane cu înclinații și comportări despotice.

satrapie sf [At: AETHIOPICA, 84^r/10 / Pl: ~ii / E: ngr σατραπεία, lat satrapia, fr satrapie] 1 Provincie în vechiul Imperiu persan, în monarhiile elenistice etc., guvernată de un satrap (1). 2 (Pex) Stăpânire despotică. 3 Faptă, atitudine, comportare de satrap (3).

SATRAP, satrapi, s. m. Guvernator al unei satrapii, cu puteri absolute. ♦ Fig. Conducător despotic, rău; p. gener. persoană cu apucături dictatoriale. – Din fr. satrape, lat. satrapes.

SATRAPIE, satrapii, s. f. Provincie în vechiul Imperiu Persan, guvernată de un satrap. ♦ Fig. Guvernare despotică, tiranică. – Din fr. satrapie, lat. satrapia.

SATRAP, satrapi, s. m. Guvernatorul unei provincii la vechii perși. ♦ Fig. Persoană (în special conducător) cu apucături despotice; despot, zbir, tiran. Șicanele mărunților satrapi locali, nemulțumiți de rigorile acestui magistrat, scrupulos pînă la manie. C. PETRESCU, C. V. 10. Pentru un indian, dumnezeirea este Vischnu, o altă speție de satrap. MACEDONSKI, O. IV 85.

SATRAPIE, satrapii, s. f. (La vechii perși) Domeniu guvernat de un satrap; fig. guvernare despotică, tiranică. La curtea... cea nouă veneau darurile satrapiilor. SADOVEANU, D. P. 8. Înțelege că a intrat pe teritoriul unei satrapii asiatice, unde un singur om taie și spînzură. C. PETRESCU, O. P. I 47.

SATRAP s.m. Guvernator al unei provincii din vechiul Imperiu persan. ♦ (Fig.) Conducător despotic, crud; tiran; (p. ext.) om cu apucături despotice. [Cf. fr. satrape, lat., gr. satrapes < pers. khșathrapî].

SATRAPIE s.f. Provincie, țară guvernată de un satrap; (fig.) guvernare despotică. [Gen. -iei. / cf. fr. satrapie, lat. satrapia].

SATRAP s. m. guvernator al unei provincii din vechiul imperiu persan. ◊ conducător despotic, crud; tiran; (p. ext.) om cu apucături despotice. (< fr. satrape, lat., gr. satrapes)

SATRAPIE s. f. 1. provincie, țară guvernată de un satrap. 2. (p. ext.) guvernare despotică. (< fr. satrapie, lat. satrapia, gr. satrapeia)

SATRAP ~i m. 1) (în Persia) Guvernator cu puteri nelimitate al unei satrapii. 2) fig. Persoană care exercită o activitate tiranică; despot; dictator; tiran. [Sil. sa-trap] /<ngr. satrapes, lat. satrapes, fr. satrape

SATRAPIE ~i f. 1) (în Persia) Diviziune administrativ-teritorială. 2) fig. Guvernare despotică; tiranie. /<ngr. satrapeía, lat. satrapia, fr. satrapie

satrap m. 1. titlul guvernatorilor de provincie, la vechii Perși; 2. fig. om despotic și arogant.

satrapie f. țară guvernată de un satrap.

* satráp m. (vgr. satrápes, lat. sátrapes). Guvernator de provincie la vechiĭ Perșĭ. Fig. Șef despotic, om care taĭe și spînzură. V. pașă, tiran.

* satrapíe f. (vgr. satrapeia, lat. satrapéa și satrapia). Provincie guvernată de un satrap. Fig. Administrațiune despotică.

satrap (desp. sa-trap) s. m., pl. satrapi

satrapie (desp. sa-tra-) s. f., art. satrapia, g.-d. art. satrapiei; pl. satrapii, art. satrapiile (desp. -pi-i-)

satrap (sa-trap) s. m., pl. satrapi

satrapie (sa-tra-) s. f., art. satrapia, g.-d. art. satrapiei; pl. satrapii, art. satrapiile

satrap s. m. (sil. -trap), pl. satrapi

satrapie s. f. (sil. -tra-), art. satrapia, g.-d. art. satrapiei; pl. satrapii, art. satrapiile

SATRAPÍE (< fr., gr.) s. f. (La vechii perși în timpul dinastiei Ahemenizilor, în monarhiile elenistice și în Persia în timpul dinastiei Sasanizilor) Provincie condusă de un satrap (sub Darius I erau 20 s). ♦ Fig. Guvernare despotică, tiranică.

SATRAP s. v. tiran.

SATRAP s. despot, tiran. (E un adevărat ~.)