4 intrări
52 de definiții

Explicative DEX

SATEN s. n. v. satin.

SATEN s. n. v. satin.

SATIN s. n. Țesătură deasă de mătase, de bumbac, de fibre sintetice etc., cu una dintre fețe lucioasă, folosită mai ales pentru căptușeli de îmbrăcăminte. [Var.: saten s. n.] – Din fr. satin.

SĂTEAN, săteni, s. m. Persoană care locuiește într-un sat (și are îndeletniciri legate de mediul rural); țăran. – Sat + suf. -ean.

SĂTEAN, săteni, s. m. Persoană care locuiește într-un sat (și are îndeletniciri legate de mediul rural); țăran. – Sat + suf. -ean.

ȘATEN, -Ă, șateni, -e, adj. (Despre păr) Castaniu; (despre oameni) cu părul castaniu. – Din fr. châtain.

castaniu, ~ie [At: NEGRUZZI, S. I, 17 / V: căstăniu, căstănie / Pl: ~ii / E: castană + -iu] 1 a (D. păr) De culoarea castanei (1) Si: cafeniu. 2 a (D. ochi) Căprui. 3 sm (Bot) Castan (1).

saitin sn vz satin

saten sn vz satin

satin sn [At: STAMATI, D. / V: ~ten, (reg) sait~ / Pl: ~uri / E: fr satin] Țesătură de mătase, de bumbac (mercerizat), de fibre sintetice etc., cu una dintre fețe lucioasă și netedă, folosită mai ales pentru căptușeli de obiecte vestimentare.

sătan, ~ă smf vz sătean

sătean, ~ă smf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 115r/10 / V: (îrg) set~, (reg) sătan, sit~ / Pl: ~eni, ~ene, (înv) ~i / E: sat + -ean] 1 Om care locuiește într-un sat și care are ca ocupație de bază agricultura Si: plugar, țăran, (îrg) poporan. 2 (Spc; înv) Țăran iobag (sau clăcaș). 3 (Îvr) Consătean (1).

setean, ~ă smf vz sătean

sitean, ~ă smf vz sătean

șaten, ~ă [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr châtain] 1 a (D. păr) Castaniu (1). 2-3 smf, a (Persoană) cu părul castaniu.

SATIN s. n. Țesătură deasă de mătase, de bumbac, de fibre sintetice etc., cu una dintre fețe lucioasă, folosită mai ales pentru căptușeli. [Var.: saten s. n.] – Din fr. satin.

ȘATEN, -Ă, șateni, -e, adj. (Despre păr) Castaniu; (despre oameni) cu părul castaniu. – Din fr. châtain.

SATIN s. n. Țesătură deasă de mătase sau de bumbac, cu una din fețe lucioasă. Te-nzestrezi cu mîneci roșii la tunică de satin. MACEDONSKI, O. I 29. Diaconul... îmbrăcat într-o rasă de satin... se îndreptă spre căruță. CONTEMPORANUL, III 653.

SĂTEAN, săteni, s. m. Om care locuiește într-un sat și are îndeletniciri rurale; țăran. Prin întuneric, săteanul vorbea cu caii. SADOVEANU, O. VI 526. Toți sătenii ascultau cu drag cîntecele. REBREANU, I. 69. Iacă așa au scăpat și leneșul acela de săteni și sătenii aceia de dînsul. CREANGĂ, P. 332.

ȘATEN, -Ă, șateni, -e, adj. (Despre păr) Castaniu; (despre oameni) cu părul castaniu. Deasupra revistei – o frunte tînără, curată, cam prea înaltă din pricina cheliei timpurii. Părul – parcă șaten, parcă blond. GALAN, B. I 5.

SATEN s.n. v. satin.

SATIN s.n. Țesătură deasă din mătase, bumbac sau din fibre artificiale, lucioasă pe una din fețe. [Pl. -ne, -nuri, var. saten s.n. / < fr. satin, cf. ar. Zaitun < Tsai-tung – oraș în China].

ȘATEN, -Ă adj. (Despre păr) Castaniu; (despre oameni) cu părul castaniu. [< fr. châtain, cf. chîtaigne – castană].

SATIN s. n. țesătură deasă din mătase, bumbac sau fibre artificiale, lucioasă pe una din fețe, pentru căptușeli de îmbrăcăminte; atlaz. (< fr. satin)

ȘATEN, -Ă adj. (despre păr) castaniu; (despre oameni; și s.) cu părul castaniu. (< fr. châtain)

SATIN ~uri n. 1) Țesătură moale și deasă, cu fața lucioasă, folosită, mai ales, pentru căptușeală la haine. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. satin

SĂTEAN ~eni m. Persoană care locuiește la sat. /sat + suf. ~ean

ȘATEN ~ă (~i, ~e) Care are culoare cafenie-deschisă; de culoarea castanei. /<fr. châtain

satin n. stofă de bumbac cu lustru.

sătean m. locuitor de sat.

castaníŭ, -íe adj. De coloarea castaneĭ, între negru și blond: păr castaniŭ, om castaniŭ (adică cu păru castaniŭ). – Barb. șaten, -ă (fr. chátain, d. châtaigne, castană).

* satín n., pl. urĭ (fr. satin, sp. aceltuni, setuni, ar. Zeitun, d. chinezu Tsenthung, un tîrg de export). Atlaz (un fel de stofă foarte netedă și lustruită de mătase orĭ imitată din lînă saŭ bumbac). V. urșinic.

săteán, -că s., pl. enĭ, ence (d. sat). Locuitor de sat. V. țăran.

*șatén, -ă, V. castaniŭ.

Ortografice DOOM

satin s. n.

sătean s. m., pl. săteni

șaten adj. m., pl. șateni; f. șatenă, pl. șatene

satin s. n.

sătean s. n., pl. săteni

șaten adj. m., pl. șateni; f. șatenă, pl. șatene

sătean s. m., pl. săteni

șaten adj. m., pl. șateni; f. sg. șatenă, pl. șatene

Etimologice

satin (satinuri), – Țesătură lucioasă. Fr. satin. – Der. satintur, s. n. (varietate de satin), din fr. satin turc.

șaten (șatenă), adj. – Castaniu. Fr. chatain.

Sinonime

SĂTEAN s. v. țăran.

SĂTEANĂ s. v. săteancă, țărancă.

ȘATEN adj. castaniu. (Păr ~.)

SĂTEAN s. țăran, (pop.) român, (înv. și reg.) mojic, poporan, (reg., mai ales în Ban.) paur, (fam.) opincar, (peior.) mămăligar.

săteană s. v. SĂTEANCĂ. ȚĂRANCĂ.

ȘATEN adj. castaniu. (Păr ~.)

Proverbe și cimilituri

Cîți săteni în sat, atîtea și bordeie.
(Adică cîte obraze, atîtea păreri.)

Intrare: satin
satin1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • satin
  • satinul
  • satinu‑
plural
  • satine
  • satinele
genitiv-dativ singular
  • satin
  • satinului
plural
  • satine
  • satinelor
vocativ singular —
plural —
satin2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: NODEX, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • satin
  • satinul
  • satinu‑
plural
  • satinuri
  • satinurile
genitiv-dativ singular
  • satin
  • satinului
plural
  • satinuri
  • satinurilor
vocativ singular —
plural —
saten2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: NODEX
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saten
  • satenul
  • satenu‑
plural
  • satenuri
  • satenurile
genitiv-dativ singular
  • saten
  • satenului
plural
  • satenuri
  • satenurilor
vocativ singular —
plural —
saitin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
saten1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saten
  • satenul
  • satenu‑
plural
  • satene
  • satenele
genitiv-dativ singular
  • saten
  • satenului
plural
  • satene
  • satenelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: sătean
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sătean
  • săteanul
  • săteanu‑
plural
  • săteni
  • sătenii
genitiv-dativ singular
  • sătean
  • săteanului
plural
  • săteni
  • sătenilor
vocativ singular
  • săteanule
  • sătene
plural
  • sătenilor
sătan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sitean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
setean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: săteană
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săteană
  • săteana
plural
  • sătene
  • sătenele
genitiv-dativ singular
  • sătene
  • sătenei
plural
  • sătene
  • sătenelor
vocativ singular
  • săteană
  • săteano
plural
  • sătenelor
Intrare: șaten
șaten adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaten
  • șatenul
  • șatenu‑
  • șatenă
  • șatena
plural
  • șateni
  • șatenii
  • șatene
  • șatenele
genitiv-dativ singular
  • șaten
  • șatenului
  • șatene
  • șatenei
plural
  • șateni
  • șatenilor
  • șatene
  • șatenelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

satin, satinesubstantiv neutru

  • 1. Țesătură deasă de mătase, de bumbac, de fibre sintetice etc., cu una dintre fețe lucioasă, folosită mai ales pentru căptușeli de îmbrăcăminte. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: atlaz
    • format_quote Te-nzestrezi cu mîneci roșii la tunică de satin. MACEDONSKI, O. I 29. DLRLC
    • format_quote Diaconul... îmbrăcat într-o rasă de satin... se îndreptă spre căruță. CONTEMPORANUL, III 653. DLRLC
etimologie:

sătean, sătenisubstantiv masculin
săteană, sătenesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care locuiește într-un sat (și are îndeletniciri legate de mediul rural). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Prin întuneric, săteanul vorbea cu caii. SADOVEANU, O. VI 526. DLRLC
    • format_quote Toți sătenii ascultau cu drag cîntecele. REBREANU, I. 69. DLRLC
    • format_quote Iacă așa au scăpat și leneșul acela de săteni și sătenii aceia de dînsul. CREANGĂ, P. 332. DLRLC
  • comentariu Pentru feminin se folosește, de regulă, forma săteancă. dexonline
etimologie:
  • Sat + -ean. DEX '09 DEX '98

șaten, șatenăadjectiv

  • 1. Despre păr: castaniu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: castaniu
    • format_quote Deasupra revistei – o frunte tînără, curată, cam prea înaltă din pricina cheliei timpurii. Părul – parcă șaten, parcă blond. GALAN, B. I 5. DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni) Cu părul castaniu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „satene” (4 clipuri)
Clipul 1 / 4