17 definiții pentru satin saten saitin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SATÍN s. n. Țesătură deasă de mătase, de bumbac, de fibre sintetice etc., cu una dintre fețe lucioasă, folosită mai ales pentru căptușeli de îmbrăcăminte. [Var.: satén s. n.] – Din fr. satin.

satin sn [At: STAMATI, D. / V: ~ten, (reg) sait~ / Pl: ~uri / E: fr satin] Țesătură de mătase, de bumbac (mercerizat), de fibre sintetice etc., cu una dintre fețe lucioasă și netedă, folosită mai ales pentru căptușeli de obiecte vestimentare.

SATÍN s. n. Țesătură deasă de mătase, de bumbac, de fibre sintetice etc., cu una dintre fețe lucioasă, folosită mai ales pentru căptușeli. [Var.: satén s. n.] – Din fr. satin.

SATÍN s. n. Țesătură deasă de mătase sau de bumbac, cu una din fețe lucioasă. Te-nzestrezi cu mîneci roșii la tunică de satin. MACEDONSKI, O. I 29. Diaconul... îmbrăcat într-o rasă de satin... se îndreptă spre căruță. CONTEMPORANUL, III 653.

SATÍN s.n. Țesătură deasă din mătase, bumbac sau din fibre artificiale, lucioasă pe una din fețe. [Pl. -ne, -nuri, var. saten s.n. / < fr. satin, cf. ar. Zaitun < Tsai-tung – oraș în China].

SATÍN s. n. țesătură deasă din mătase, bumbac sau fibre artificiale, lucioasă pe una din fețe, pentru căptușeli de îmbrăcăminte; atlaz. (< fr. satin)

SATÍN ~uri n. 1) Țesătură moale și deasă, cu fața lucioasă, folosită, mai ales, pentru căptușeală la haine. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. satin

* satín n., pl. urĭ (fr. satin, sp. aceltuni, setuni, ar. Zeitun, d. chinezu Tsenthung, un tîrg de export). Atlaz (un fel de stofă foarte netedă și lustruită de mătase orĭ imitată din lînă saŭ bumbac). V. urșinic.

SATÉN s. n. v. satin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

satín (satínuri), – Țesătură lucioasă. Fr. satin.Der. satintur, s. n. (varietate de satin), din fr. satin turc.

Intrare: satin
satin1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • satin
  • satinul
  • satinu‑
plural
  • satine
  • satinele
genitiv-dativ singular
  • satin
  • satinului
plural
  • satine
  • satinelor
vocativ singular
plural
satin2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: NODEX, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • satin
  • satinul
  • satinu‑
plural
  • satinuri
  • satinurile
genitiv-dativ singular
  • satin
  • satinului
plural
  • satinuri
  • satinurilor
vocativ singular
plural
saten2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: NODEX
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saten
  • satenul
  • satenu‑
plural
  • satenuri
  • satenurile
genitiv-dativ singular
  • saten
  • satenului
plural
  • satenuri
  • satenurilor
vocativ singular
plural
saitin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
saten1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saten
  • satenul
  • satenu‑
plural
  • satene
  • satenele
genitiv-dativ singular
  • saten
  • satenului
plural
  • satene
  • satenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

satin saten saitin

  • 1. Țesătură deasă de mătase, de bumbac, de fibre sintetice etc., cu una dintre fețe lucioasă, folosită mai ales pentru căptușeli de îmbrăcăminte.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: atlaz attach_file 2 exemple
    exemple
    • Te-nzestrezi cu mîneci roșii la tunică de satin. MACEDONSKI, O. I 29.
      surse: DLRLC
    • Diaconul... îmbrăcat într-o rasă de satin... se îndreptă spre căruță. CONTEMPORANUL, III 653.
      surse: DLRLC

etimologie: