SATIN s. n. Țesătură deasă de mătase, de bumbac, de fibre sintetice etc., cu una dintre fețe lucioasă, folosită mai ales pentru căptușeli de îmbrăcăminte. [Var.: saten s. n.] – Din fr. satin.

satin sn [At: STAMATI, D. / V: ~ten, (reg) sait~ / Pl: ~uri / E: fr satin] Țesătură de mătase, de bumbac (mercerizat), de fibre sintetice etc., cu una dintre fețe lucioasă și netedă, folosită mai ales pentru căptușeli de obiecte vestimentare.

SATIN s. n. Țesătură deasă de mătase, de bumbac, de fibre sintetice etc., cu una dintre fețe lucioasă, folosită mai ales pentru căptușeli. [Var.: saten s. n.] – Din fr. satin.

SATIN s. n. Țesătură deasă de mătase sau de bumbac, cu una din fețe lucioasă. Te-nzestrezi cu mîneci roșii la tunică de satin. MACEDONSKI, O. I 29. Diaconul... îmbrăcat într-o rasă de satin... se îndreptă spre căruță. CONTEMPORANUL, III 653.

SATIN s.n. Țesătură deasă din mătase, bumbac sau din fibre artificiale, lucioasă pe una din fețe. [Pl. -ne, -nuri, var. saten s.n. / < fr. satin, cf. ar. Zaitun < Tsai-tung – oraș în China].

SATIN s. n. țesătură deasă din mătase, bumbac sau fibre artificiale, lucioasă pe una din fețe, pentru căptușeli de îmbrăcăminte; atlaz. (< fr. satin)

SATIN ~uri n. 1) Țesătură moale și deasă, cu fața lucioasă, folosită, mai ales, pentru căptușeală la haine. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. satin

satin n. stofă de bumbac cu lustru.

* satín n., pl. urĭ (fr. satin, sp. aceltuni, setuni, ar. Zeitun, d. chinezu Tsenthung, un tîrg de export). Atlaz (un fel de stofă foarte netedă și lustruită de mătase orĭ imitată din lînă saŭ bumbac). V. urșinic.

saitin sn vz satin

saten sn vz satin

SATEN s.n. v. satin.

satin s. n.

satin s. n.

satin s. n.

satin (pr. i)

satin (satinuri), – Țesătură lucioasă. Fr. satin. – Der. satintur, s. n. (varietate de satin), din fr. satin turc.