saten sn vz satin

SATEN s.n. v. satin.

SATIN s. n. Țesătură deasă de mătase, de bumbac, de fibre sintetice etc., cu una dintre fețe lucioasă, folosită mai ales pentru căptușeli de îmbrăcăminte. [Var.: saten s. n.] – Din fr. satin.

castaniu, ~ie [At: NEGRUZZI, S. I, 17 / V: căstăniu, căstănie / Pl: ~ii / E: castană + -iu] 1 a (D. păr) De culoarea castanei (1) Si: cafeniu. 2 a (D. ochi) Căprui. 3 sm (Bot) Castan (1).

saitin sn vz satin

satin sn [At: STAMATI, D. / V: ~ten, (reg) sait~ / Pl: ~uri / E: fr satin] Țesătură de mătase, de bumbac (mercerizat), de fibre sintetice etc., cu una dintre fețe lucioasă și netedă, folosită mai ales pentru căptușeli de obiecte vestimentare.

șaten, ~ă [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr châtain] 1 a (D. păr) Castaniu (1). 2-3 smf, a (Persoană) cu părul castaniu.

SATIN s. n. Țesătură deasă de mătase, de bumbac, de fibre sintetice etc., cu una dintre fețe lucioasă, folosită mai ales pentru căptușeli. [Var.: saten s. n.] – Din fr. satin.

SATIN s. n. Țesătură deasă de mătase sau de bumbac, cu una din fețe lucioasă. Te-nzestrezi cu mîneci roșii la tunică de satin. MACEDONSKI, O. I 29. Diaconul... îmbrăcat într-o rasă de satin... se îndreptă spre căruță. CONTEMPORANUL, III 653.

ȘATEN, -Ă, șateni, -e, adj. (Despre păr) Castaniu; (despre oameni) cu părul castaniu. Deasupra revistei – o frunte tînără, curată, cam prea înaltă din pricina cheliei timpurii. Părul – parcă șaten, parcă blond. GALAN, B. I 5.

SATIN s.n. Țesătură deasă din mătase, bumbac sau din fibre artificiale, lucioasă pe una din fețe. [Pl. -ne, -nuri, var. saten s.n. / < fr. satin, cf. ar. Zaitun < Tsai-tung – oraș în China].

ȘATEN, -Ă adj. (Despre păr) Castaniu; (despre oameni) cu părul castaniu. [< fr. châtain, cf. chîtaigne – castană].

SATIN s. n. țesătură deasă din mătase, bumbac sau fibre artificiale, lucioasă pe una din fețe, pentru căptușeli de îmbrăcăminte; atlaz. (< fr. satin)

ȘATEN, -Ă adj. (despre păr) castaniu; (despre oameni; și s.) cu părul castaniu. (< fr. châtain)

SATIN ~uri n. 1) Țesătură moale și deasă, cu fața lucioasă, folosită, mai ales, pentru căptușeală la haine. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. satin

ȘATEN ~ă (~i, ~e) Care are culoare cafenie-deschisă; de culoarea castanei. /<fr. châtain

satin n. stofă de bumbac cu lustru.

castaníŭ, -íe adj. De coloarea castaneĭ, între negru și blond: păr castaniŭ, om castaniŭ (adică cu păru castaniŭ). – Barb. șaten, -ă (fr. chátain, d. châtaigne, castană).

* satín n., pl. urĭ (fr. satin, sp. aceltuni, setuni, ar. Zeitun, d. chinezu Tsenthung, un tîrg de export). Atlaz (un fel de stofă foarte netedă și lustruită de mătase orĭ imitată din lînă saŭ bumbac). V. urșinic.

*șatén, -ă, V. castaniŭ.

satin s. n.

șaten adj. m., pl. șateni; f. șatenă, pl. șatene

satin s. n.

șaten adj. m., pl. șateni; f. șatenă, pl. șatene

satin s. n.

șaten adj. m., pl. șateni; f. sg. șatenă, pl. șatene

satin (pr. i)

șaten

satin (satinuri), – Țesătură lucioasă. Fr. satin. – Der. satintur, s. n. (varietate de satin), din fr. satin turc.

șaten (șatenă), adj. – Castaniu. Fr. chatain.

ȘATEN adj. castaniu. (Păr ~.)

ȘATEN adj. castaniu. (Păr ~.)