6 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAS2, sasuri, s. n. Încăpere sau compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalație, care poate comunica alternativ cu alte încăperi ori cu exteriorul. – Din fr. sas.

SAS2, sasuri, s. n. Încăpere sau compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalație, care poate comunica alternativ cu alte încăperi ori cu exteriorul. – Din fr. sas.

SAS1, sași, s. m. Persoană care făcea parte din populația germană colonizată, în sec. XII-XIII, în unele părți ale Transilvaniei – Cf. magh. szász.

SAS1, sași, s. m. Persoană care face parte din populația germană colonizată, între sec. XII și XIII, în unele părți ale Transilvaniei. – Cf. magh. szász.

SAS, sași, s. m. Persoană făcînd parte dintr-o populație germană stabilită în secolul XIII-XIV în unele regiuni ale Transilvaniei. Trec pe lîngă un grup de sași. BART, S. M. 34. – Formă gramaticală: (rar) sasă (TEODORESCU, P. P. 19) s. f.

SAS s.n. (Tehn.) Parte a unui canal între cele două porți ale unei ecluze. ♦ Compartiment dintr-un sistem tehnic care poate comunica alternativ cu alte compartimente sau cu exteriorul. [< fr. sas].

SAS s. n. 1. parte a unui canal între cele două porți ale unei ecluze. 2. compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalație, situat între două spații închise ori între un spațiu închis și exterior, putând comunica alternativ cu acestea. ◊ tub de oțel sau al unui cheson (3) pneumatic care leagă camera de lucru cu celula de aer. (< fr. sas)

Sas, Sáscă și Săsoáĭcă s., pl. Sașĭ, Saște și Săsoaĭce (germ. Sachse, Saxon; vsl. Sasĭnu, Sasu, pol. ceh. Sas, ung. Szasz. Cp. cu Rus, Ruscă). German din Transilvania: Sașiĭ aŭ fost adușĭ de la Rin de regiĭ ungureștĭ în ținutu Sibiuluĭ și țara Bîrseĭ între aniĭ 1141 și 1235.

Sas-Sebeș n. numele unguresc și vechiu românesc al orașului Sebeș.

Sasul m. 1. fiul lui Dragoș-Vodă și predecesorul lui Bogdan I, a domnit pe la 1360; 2. V. Iancu.

Sași m. pl. coloniști germani din Saxonia, aduși de regii unguri (1141-1235) în ținutul Sibiului și în țara Bârsei, acordându-le diferite privilegii. Ei numără vr’o 240.000 de suflete.

așáșĭ adv. (așa și -șĭ ca’n acelașĭ). Est. Vechĭ. Tot așa, asemenea: așașĭ aŭ perit. Chear: așașĭ acolo. – Și așeaș (așĭaș), așeșĭ, așășĭ. Azĭ în Bucov. așaș și șaș (rar). Chear la Al. așîșĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sas2 (încăpere) s. n., pl. sásuri

sas1 (persoană) s. m., pl. sași

sas (încăpere) s. n., pl. sásuri

sas (persoană) s. m., pl. sași


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SAS adj. v. săsesc. (Populație ~.)

SAS adj. săsesc. (Populație ~.)

BARBA-SÁSULUI s. v. barba-ursului, coada-calului.

arată toate definițiile

Intrare: sas
sas
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Sas
nume propriu (I3)
  • Sas
Intrare: sas (încăpere)
sas (încăpere) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sas
  • sasul
  • sasu‑
plural
  • sasuri
  • sasurile
genitiv-dativ singular
  • sas
  • sasului
plural
  • sasuri
  • sasurilor
vocativ singular
plural
Intrare: sas (persoană)
sas (persoană) substantiv masculin
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sas
  • sasul
  • sasu‑
plural
  • sași
  • sașii
genitiv-dativ singular
  • sas
  • sasului
plural
  • sași
  • sașilor
vocativ singular
plural
Intrare: barba-sasului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-sasului
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-sasului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: șaș
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaș
  • șaș
  • șașul
  • șașul
  • șașu‑
  • șașu‑
plural
  • șași
  • șași
  • șașii
  • șașii
genitiv-dativ singular
  • șaș
  • șaș
  • șașului
  • șașului
plural
  • șași
  • șași
  • șașilor
  • șașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

barba-sasului

etimologie: