7 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAS1, sași, s. m. Persoană care făcea parte din populația germană colonizată, în sec. XII-XIII, în unele părți ale Transilvaniei – Cf. magh. szász.

SAS2, sasuri, s. n. Încăpere sau compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalație, care poate comunica alternativ cu alte încăperi ori cu exteriorul. – Din fr. sas.

SAS2, sasuri, s. n. Încăpere sau compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalație, care poate comunica alternativ cu alte încăperi ori cu exteriorul. – Din fr. sas.

sas1 sn [At: MDT / Pl: ~uri / E: fr sas] 1 Încăpere sau compartiment dintr-un sistem tehnic, dintr-o instalație, dintr-o hală, care separă sectoare cu regim climatic sau tehnologic diferit și care poate comunica alternativ cu fiecare dintre aceste sectoare ori cu exteriorul. 2 (Rar) Încăpere mică situată între două sau mai multe camere ale unui apartament. 3 Tub de oțel al unui cheson pneumatic pentru executarea fundațiilor, care leagă camera de lucru de celula de aer.

sas2, ~ă smf [At: GCR I, 178/3 / V: (reg) sașă sf, șas sm / Pl: sași, sașe, (îrg) sasi, (înv) șași / E: ns cf mg szàsz] 1 (Rar) Persoană care face parte din populația germană originară din Flandra, din regiunile Rinului și ale Mosellei și din Saxonia, colonizată în Transilvania în sec. XII și XIII. 2 (Lpl) Populație alcătuită din sași2 (1). 3 (Mun) Epitet dat unui om care mănâncă mult.

SAS1, sași, s. m. Persoană care face parte din populația germană colonizată, între sec. XII și XIII, în unele părți ale Transilvaniei. – Cf. magh. szász.

SAS, sași, s. m. Persoană făcînd parte dintr-o populație germană stabilită în secolul XIII-XIV în unele regiuni ale Transilvaniei. Trec pe lîngă un grup de sași. BART, S. M. 34. – Formă gramaticală: (rar) sasă (TEODORESCU, P. P. 19) s. f.

SAS s.n. (Tehn.) Parte a unui canal între cele două porți ale unei ecluze. ♦ Compartiment dintr-un sistem tehnic care poate comunica alternativ cu alte compartimente sau cu exteriorul. [< fr. sas].

SAS s. n. 1. parte a unui canal între cele două porți ale unei ecluze. 2. compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalație, situat între două spații închise ori între un spațiu închis și exterior, putând comunica alternativ cu acestea. ◊ tub de oțel sau al unui cheson (3) pneumatic care leagă camera de lucru cu celula de aer. (< fr. sas)

Sas, Sáscă și Săsoáĭcă s., pl. Sașĭ, Saște și Săsoaĭce (germ. Sachse, Saxon; vsl. Sasĭnu, Sasu, pol. ceh. Sas, ung. Szasz. Cp. cu Rus, Ruscă). German din Transilvania: Sașiĭ aŭ fost adușĭ de la Rin de regiĭ ungureștĭ în ținutu Sibiuluĭ și țara Bîrseĭ între aniĭ 1141 și 1235.

șaș sm [At: ALR I, 1052/305 / Pl: ~i / E: mg sas] (Trs) Vultur.

Sas-Sebeș n. numele unguresc și vechiu românesc al orașului Sebeș.

Sasul m. 1. fiul lui Dragoș-Vodă și predecesorul lui Bogdan I, a domnit pe la 1360; 2. V. Iancu.

Sași m. pl. coloniști germani din Saxonia, aduși de regii unguri (1141-1235) în ținutul Sibiului și în țara Bârsei, acordându-le diferite privilegii. Ei numără vr’o 240.000 de suflete.

așáșĭ adv. (așa și -șĭ ca’n acelașĭ). Est. Vechĭ. Tot așa, asemenea: așașĭ aŭ perit. Chear: așașĭ acolo. – Și așeaș (așĭaș), așeșĭ, așășĭ. Azĭ în Bucov. așaș și șaș (rar). Chear la Al. așîșĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sas1 (persoană) s. m., pl. sași

sas2 (încăpere) s. n., pl. sásuri

sas (persoană) s. m., pl. sași

arată toate definițiile

Intrare: sas
sas
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Sas
nume propriu (I3)
  • Sas
Intrare: sas (încăpere)
sas (încăpere) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sas
  • sasul
  • sasu‑
plural
  • sasuri
  • sasurile
genitiv-dativ singular
  • sas
  • sasului
plural
  • sasuri
  • sasurilor
vocativ singular
plural
Intrare: sas (persoană)
sas (persoană) substantiv masculin
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sas
  • sasul
  • sasu‑
plural
  • sași
  • sașii
genitiv-dativ singular
  • sas
  • sasului
plural
  • sași
  • sașilor
vocativ singular
plural
sașă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: barba-sasului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-sasului
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-sasului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: șaș
șaș
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaș
  • șașul
  • șașu‑
plural
  • șași
  • șașii
genitiv-dativ singular
  • șaș
  • șașului
plural
  • șași
  • șașilor
vocativ singular
plural
Intrare: șăș
șăș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

barba-sasului

etimologie: