6 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAS2, sasuri, s. n. Încăpere sau compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalație, care poate comunica alternativ cu alte încăperi ori cu exteriorul. – Din fr. sas.

SAS2, sasuri, s. n. Încăpere sau compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalație, care poate comunica alternativ cu alte încăperi ori cu exteriorul. – Din fr. sas.

SAS1, sași, s. m. Persoană care făcea parte din populația germană colonizată, în sec. XII-XIII, în unele părți ale Transilvaniei – Cf. magh. szász.

sas2, ~ă smf [At: GCR I, 178/3 / V: (reg) sașă sf, șas sm / Pl: sași, sașe, (îrg) sasi, (înv) șași / E: ns cf mg szàsz] 1 (Rar) Persoană care face parte din populația germană originară din Flandra, din regiunile Rinului și ale Mosellei și din Saxonia, colonizată în Transilvania în sec. XII și XIII. 2 (Lpl) Populație alcătuită din sași2 (1). 3 (Mun) Epitet dat unui om care mănâncă mult.

sas1 sn [At: MDT / Pl: ~uri / E: fr sas] 1 Încăpere sau compartiment dintr-un sistem tehnic, dintr-o instalație, dintr-o hală, care separă sectoare cu regim climatic sau tehnologic diferit și care poate comunica alternativ cu fiecare dintre aceste sectoare ori cu exteriorul. 2 (Rar) Încăpere mică situată între două sau mai multe camere ale unui apartament. 3 Tub de oțel al unui cheson pneumatic pentru executarea fundațiilor, care leagă camera de lucru de celula de aer.

SAS1, sași, s. m. Persoană care face parte din populația germană colonizată, între sec. XII și XIII, în unele părți ale Transilvaniei. – Cf. magh. szász.

SAS, sași, s. m. Persoană făcînd parte dintr-o populație germană stabilită în secolul XIII-XIV în unele regiuni ale Transilvaniei. Trec pe lîngă un grup de sași. BART, S. M. 34. – Formă gramaticală: (rar) sasă (TEODORESCU, P. P. 19) s. f.

SAS s.n. (Tehn.) Parte a unui canal între cele două porți ale unei ecluze. ♦ Compartiment dintr-un sistem tehnic care poate comunica alternativ cu alte compartimente sau cu exteriorul. [< fr. sas].

SAS s. n. 1. parte a unui canal între cele două porți ale unei ecluze. 2. compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalație, situat între două spații închise ori între un spațiu închis și exterior, putând comunica alternativ cu acestea. ◊ tub de oțel sau al unui cheson (3) pneumatic care leagă camera de lucru cu celula de aer. (< fr. sas)

Sas, Sáscă și Săsoáĭcă s., pl. Sașĭ, Saște și Săsoaĭce (germ. Sachse, Saxon; vsl. Sasĭnu, Sasu, pol. ceh. Sas, ung. Szasz. Cp. cu Rus, Ruscă). German din Transilvania: Sașiĭ aŭ fost adușĭ de la Rin de regiĭ ungureștĭ în ținutu Sibiuluĭ și țara Bîrseĭ între aniĭ 1141 și 1235.

șaș sm [At: ALR I, 1052/305 / Pl: ~i / E: mg sas] (Trs) Vultur.

Sas-Sebeș n. numele unguresc și vechiu românesc al orașului Sebeș.

Sasul m. 1. fiul lui Dragoș-Vodă și predecesorul lui Bogdan I, a domnit pe la 1360; 2. V. Iancu.

Sași m. pl. coloniști germani din Saxonia, aduși de regii unguri (1141-1235) în ținutul Sibiului și în țara Bârsei, acordându-le diferite privilegii. Ei numără vr’o 240.000 de suflete.

așáșĭ adv. (așa și -șĭ ca’n acelașĭ). Est. Vechĭ. Tot așa, asemenea: așașĭ aŭ perit. Chear: așașĭ acolo. – Și așeaș (așĭaș), așeșĭ, așășĭ. Azĭ în Bucov. așaș și șaș (rar). Chear la Al. așîșĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sas1 (persoană) s. m., pl. sași

sas2 (încăpere) s. n., pl. sasuri

sas (încăpere) s. n., pl. sásuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SAS adj. v. săsesc. (Populație ~.)

BARBA-SÁSULUI s. v. barba-ursului, coada-calului.

barba-sasului s. v. BARBA-URSULUI. COADA-CALULUI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sas (sáși), s. m. – Saxon din Transilvania. Sl. sasŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 327), din v. germ. sahsogerm. Sachse, cf. pol., ceh. sas, mag. szász (Gáldi, Dict., 96). – Der. săsoiacă (var. sască), s. f. (saxonă); săsesc, adj. (saxon); săsește, adv. (în dialectul sașilor); săsime, s. f. (comunitate de saxoni); sasău (var. saschiu, sasîu), s. m. (Trans., cununiță, Vinca minor), din mag. szászfu „floarea sasului” (Tiktin; Drăganu, Dacor., VI, 274), a cărui relație cu sb. sasa „anemonă”pare indoielnică (Cihac, II, 327).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sas, sași, s.m. – Persoană care face parte din populația germană colonizată. Sasul, curs de apă care contribuie la formarea pârâului Botiza, afluent al Izei. – Din magh. szász.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SAS1 (< fr.) s. n. Încăpere de mici dimensiuni prin care se comunică cu altă încăpere sau cu exteriorul. ◊ (TEHN.) Încăpere sau compartiment din interiorul unei hale sau al unei instalații, care separă sectoarele cu regim climatic sau tehnologic diferit prin intermediul căreia se poate face alternativ legătura cu oricare dintre acestea sau cu exteriorul. ♦ Tubul de oțel al unui cheson pneumatic pentru execuția fundațiilor, care face legătura între celula de aer și camera de lucru.

SAS2 (< saxon, din n. pr. Saxonia; cf. magh. szász) s. m. Persoană aparținând populației germane originare din Flandra (flandrensi), din părțile Rinului și ale Mosellei, din Saxonia și colonizată în Transilvania, locuită de români, de către regii Ungariei Geza II (1141-1162), Bela III (1172-1196) și Andrei II (1205-1235). Prin colonizarea acestei populații regalitatea ungară urmărea consolidarea și extinderea stăpânirii în Transilvania, exploatarea ei sistematică, precum și asigurarea pazei sudice. În schimbul unor obligații financiare și militare față de regii Ungariei, aceștia din urmă au acordat s. importante privilegii (de ex. Andreanum, din 1224). Majoritatea urmașilor de azi ai acestor coloniști sunt etnicii germani, organizați în Forumul Democrat al Germanilor din România.

SAS, domn al Moldovei (c. 1354-c. 1358). Fiul și urmașul lui Dragoș.

SAS etnic, < germ. Sachse „sas, saxon”, luat mai întîi ca prenume, devine nume de familie; rar indică originea etnică. 1. Sas Vvd, fiul lui Dragoș-Vodă; Sas pren. (Dm; Ard; 17 B I 312); Sas din Văcărești r. Roșiorii de Vede (16 B VI 94); – din Dudești (17 B IV 48); – Iancu Sasul Vvd (1579-1583) bastardul lui Petru Rareș cu o săsoaică. 2. Sasu fam.; -l (Buc); -l Cîrstea 1599 (Glos); Săs/eni, -ești, -eani (Dm), Sas/a, -ova ss. 41. 3. + suf. -cu, -ca + Sascu, și, pentru femei. Sasca prenume f. (Dm; Ștef; 16 A I 327, II 143; 16 B I 39); – Radul (AO XIX 135). 4. Săscio/ri, -aia ss. 5. Sascina f., olt. (Sd V 394); – sau Satina, nepoata Albului (Vit B 10).

CORNUL LUI SAS, localit. în Moldova. Aici, Ștefan Tomșa, domnul Moldovei, a înfrînt în iul. 1612 pe Constantin Movilă, care încerca să reocupe tronul țării cu sprijinul polonilor și al cazacilor. Azi com. Popricani, jud. Iași.

IANCU SASUL, domn al Moldovei (1579-1582). Fiu nelegitim al lui Petru Rareș. A dus o politică fiscală excesivă, introducând, în 1581, zeciuiala din boi, ceea ce a provocat o răscoală în ținutul Lăpușnei. Mazilit de Poarta Otomană la cererea marilor boieri, s-a refugiat în Polonia, dar a fost ucis la Lvov.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da cu sasu’ expr. (intl.) a evada; a dezerta.

a-i da sas expr. a pleca pe furiș; a pleca în grabă.

Intrare: Sas
nume propriu (I3)
  • Sas
Intrare: sas (încăpere)
sas2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sas
  • sasul
  • sasu‑
plural
  • sasuri
  • sasurile
genitiv-dativ singular
  • sas
  • sasului
plural
  • sasuri
  • sasurilor
vocativ singular
plural
Intrare: sas (persoană)
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sas
  • sasul
  • sasu‑
plural
  • sași
  • sașii
genitiv-dativ singular
  • sas
  • sasului
plural
  • sași
  • sașilor
vocativ singular
  • sasule
plural
  • sașilor
sașă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: barba-sasului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-sasului
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-sasului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: șaș
șaș
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaș
  • șașul
  • șașu‑
plural
  • șași
  • șașii
genitiv-dativ singular
  • șaș
  • șașului
plural
  • șași
  • șașilor
vocativ singular
plural
Intrare: șăș
șăș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sas, sasurisubstantiv neutru

  • 1. Încăpere sau compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalație, care poate comunica alternativ cu alte încăperi ori cu exteriorul. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Tub de oțel sau al unui cheson pneumatic care leagă camera de lucru cu celula de aer. MDN '00
  • 2. Parte a unui canal între cele două porți ale unei ecluze. DN
etimologie:

sas, sașisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care făcea parte din populația germană colonizată, în secolele XII-XIII, în unele părți ale Transilvaniei DEX '09 DLRLC
    • format_quote Trec pe lîngă un grup de sași. BART, S. M. 34. DLRLC
  • comentariu rar substantiv feminin Formă gramaticală: sasă. DLRLC
etimologie:

barba-sasuluisubstantiv feminin articulat

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.