Sas-Sebeș n. numele unguresc și vechiu românesc al orașului Sebeș.

SAS etnic, < germ. Sachse „sas, saxon”, luat mai întîi ca prenume, devine nume de familie; rar indică originea etnică. 1. Sas Vvd, fiul lui Dragoș-Vodă; Sas pren. (Dm; Ard; 17 B I 312); Sas din Văcărești r. Roșiorii de Vede (16 B VI 94); – din Dudești (17 B IV 48); – Iancu Sasul Vvd (1579-1583) bastardul lui Petru Rareș cu o săsoaică. 2. Sasu fam.; -l (Buc); -l Cîrstea 1599 (Glos); Săs/eni, -ești, -eani (Dm), Sas/a, -ova ss. 41. 3. + suf. -cu, -ca + Sascu, și, pentru femei. Sasca prenume f. (Dm; Ștef; 16 A I 327, II 143; 16 B I 39); – Radul (AO XIX 135). 4. Săscio/ri, -aia ss. 5. Sascina f., olt. (Sd V 394); – sau Satina, nepoata Albului (Vit B 10).