sarsam sn vz sărsam^[1] corectat(ă)

SARSAM, sarsamuri, s. n. (Regional) 1. Țarțam. Și-avea Halba niște hamuri cu sarsamuri. MARIAN, S. 317. 2. Unealtă, sculă. – Variantă: sărsam s. n.

sarsam n. V. țarțam.

sarsám V. țarțam.

sarsană sf vz sărsam

sărsam [At: KLEIN, D. 418 / V: țarțam, (îrg) sar~, ser~ (reg) sarsană^[1] sf, ~țam, sâr~, sor~, țar~, țarțan (Pl: ~i) sm, zarzam / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: mg szerszam] 1 (Îrg; mpl) Unealtă în gospodărie. 2 Instrument. 3 (Reg; euf; mai ales la cal) Penis. 4 Harnașament. 5 (În limba literară, adesea fam; îf țarțam) Ciucure (2). 6-7 (Pgn; în limba literară, adesea șdp; îf țarțam) (Element de) podoabă (inutil, de prost gust). corectat(ă)

sărsamă^[1] sf vz sărsam

sărțam sn vz sărsam

sârsam sn vz sărsam

sersam sn vz sărsam

sorsam sn vz sărsam

țarsam sn vz sărsam

țarțam sn vz sărsam

țarțan sn vz sărsam

zarzam sn vz sărsam

zarzam s.n. v. țarțam.

SĂRSAM s. n.: v. sarsam.

ȚARȚAM, țarțamuri, s. n. (Mold.; mai ales la pl.) Ciucure, franj; dantelă. L-au suit pe cal cu tacîm de argint înflorit cu țarțamuri. SADOVEANU, D. P. 81. ◊ Fig. Se vede coperișul înnegrit de fum... spînzură țarțamuri de funingină. MIRONESCU, S. A. 71. – Variantă: zarzam (PAMFILE, CR. 126) s. n.

ȚARȚAM ~uri n. reg. 1) Garnitură din franjuri, ciucuri sau horbote, aplicată pe marginea unei țesături. 2) la pl. Obiecte mărunte, lipsite de valoare și de gust, folosite drept podoabe; zorzoane. /<ung. szerzám

sersam n. V. sarsam.

țarțam n. Mold. ciucure: ștergare în vârfuri cu țarțamuri subțiri. [Și sarsam, sersam: cf. ung. (NYEREG)SZERSZÁM, ciucure dela hamul calului].

sărsám V. țarțam.

țarțám n., pl. urĭ (ung. szerszám, instrument, lucrurĭ, accesoriĭ; nyereg-szerszám, accesoriile șeleĭ. V. zorzon). Est. Canaf, ciucure. – Sarsam în VR 1911, 5, 255, și 1912, 5-6, 166, scris de un Bucovinean. Și zarzam (Ĭașĭ). În Trans. sersam, și sărsam (Gr.S. 1937, 191), unealtă.

zarzám, V. țarțam.

țarțam (reg.) s. n., pl. țarțamuri

țarțam (reg.) s. n., pl. țarțamuri

țarțam s. n., pl. țarțamuri

SĂRSAM s. v. harnașament, instrument, sculă, unealtă, ustensilă.

ȚARȚAM s. v. canaf, ciucure, franj.

ȚARȚAMURI s. pl. v. zorzoane.

sărsam s. v. HARNAȘAMENT. INSTRUMENT. SCULĂ. UNEALTĂ. USTENSILĂ.

țarțam s. v. CANAF. CIUCURE. FRANJ.

țarțamuri s. pl. v. ZORZOANE.

sărsám, sărsamuri, (țarțam), s.n. (reg.) Unealtă, sculă. – Din magh. szerszám „unealtă” (MDA).

sărsam, sărsamuri, s.n. – (reg.) Unealtă, sculă; țarțam; „unelte folosite de lucrătorii forestieri” (Gh. Pop, 1971: 88) – Din magh. szerszám „unealtă” (MDA).

sărsam, -uri, s.n. – Unealtă, sculă; țarțam; „unelte folosite de lucrătorii forestieri” (Gh. Pop 1971: 88) – Din magh. szerszám „unealtă”.