3 intrări

  • sarsam sărsam
  • sărsam țarsam țarțan sarsană sărsamă sărțam sârsam sersam
  • țarțam zarzam sărsam sarsam

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SARSÁM s. n. v. țarțam.

sarsam sn vz sărsam[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz sărasm LauraGellner

SARSÁM, sarsamuri, s. n. (Regional) 1. Țarțam. Și-avea Halba niște hamuri cu sarsamuri. MARIAN, S. 317. 2. Unealtă, sculă. – Variantă: sărsám s. n.

SĂRSÁM s. n. v. țarțam.

ȚARȚÁM, țarțamuri, s. n. (Reg.) Ciucure, franj; dantelă; (la pl.) podoabe, zorzoane. [Var.: sarsám, sărsám, zarzám s. n.] – Din magh. szerszám.

ȚARȚÁM, țarțamuri, s. n. (Reg.) Ciucure, franj; dantelă; (la pl.) podoabe, zorzoane. [Var.: sarsám, sărsám, zarzám s. n.] – Din magh. szerszám.

ZARZÁM s. n. v. țarțam.

sărsam [At: KLEIN, D. 418 / V: țarțam, (îrg) sar~, ser~ (reg) sarsa[1] sf, am, sâr~, sor~, țar~, țarțan (Pl: ~i) sm, zarzam / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: mg szerszam] 1 (Îrg; mpl) Unealtă în gospodărie. 2 Instrument. 3 (Reg; euf; mai ales la cal) Penis. 4 Harnașament. 5 (În limba literară, adesea fam; îf țarțam) Ciucure (2). 6-7 (Pgn; în limba literară, adesea șdp; îf țarțam) (Element de) podoabă (inutil, de prost gust). corectată

  1. În original, tipărit incorect: sarsană, ~ă LauraGellner

sărsa[1] sf vz sărsam

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ȚARȚÁM, țarțamuri, s. n. (Mold.; mai ales la pl.) Ciucure, franj; dantelă. L-au suit pe cal cu tacîm de argint înflorit cu țarțamuri. SADOVEANU, D. P. 81. ◊ Fig. Se vede coperișul înnegrit de fum... spînzură țarțamuri de funingină. MIRONESCU, S. A. 71. – Variantă: zarzám (PAMFILE, CR. 126) s. n.

arată toate definițiile

Intrare: sarsam
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sarsam
  • sarsamul
  • sarsamu‑
plural
  • sarsamuri
  • sarsamurile
genitiv-dativ singular
  • sarsam
  • sarsamului
plural
  • sarsamuri
  • sarsamurilor
vocativ singular
plural
sărsam1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărsam
  • sărsamul
  • sărsamu‑
plural
  • sărsamuri
  • sărsamurile
genitiv-dativ singular
  • sărsam
  • sărsamului
plural
  • sărsamuri
  • sărsamurilor
vocativ singular
plural
Intrare: sărsam
sărsam2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărsam
  • sărsamul
plural
  • sărsame
  • sărsamele
genitiv-dativ singular
  • sărsam
  • sărsamului
plural
  • sărsame
  • sărsamelor
vocativ singular
plural
țarsam
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țarțan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sarsană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărsamă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărțam
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sârsam
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sersam
  • sersamul
  • sersamu‑
plural
  • sersamuri
  • sersamurile
genitiv-dativ singular
  • sersam
  • sersamului
plural
  • sersamuri
  • sersamurilor
vocativ singular
plural
Intrare: țarțam
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țarțam
  • țarțamul
  • țarțamu‑
plural
  • țarțamuri
  • țarțamurile
genitiv-dativ singular
  • țarțam
  • țarțamului
plural
  • țarțamuri
  • țarțamurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zarzam
  • zarzamul
  • zarzamu‑
plural
  • zarzamuri
  • zarzamurile
genitiv-dativ singular
  • zarzam
  • zarzamului
plural
  • zarzamuri
  • zarzamurilor
vocativ singular
plural
sărsam1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărsam
  • sărsamul
  • sărsamu‑
plural
  • sărsamuri
  • sărsamurile
genitiv-dativ singular
  • sărsam
  • sărsamului
plural
  • sărsamuri
  • sărsamurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sarsam
  • sarsamul
  • sarsamu‑
plural
  • sarsamuri
  • sarsamurile
genitiv-dativ singular
  • sarsam
  • sarsamului
plural
  • sarsamuri
  • sarsamurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sarsam sărsam

etimologie:

țarțam zarzam sărsam sarsam

  • 1. regional Garnitură din franjuri, ciucuri sau horbote, aplicată pe marginea unei țesături.
    exemple
    • L-au suit pe cal cu tacîm de argint înflorit cu țarțamuri. SADOVEANU, D. P. 81.
      surse: DLRLC
    • figurat Se vede coperișul înnegrit de fum... spînzură țarțamuri de funingină. MIRONESCU, S. A. 71.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (la) plural Obiecte mărunte, lipsite de valoare și de gust, folosite drept podoabe; zorzoane.
      surse: DEX '09 NODEX

etimologie: