2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAPROFÍTĂ s. f. v. saprofit.

SAPROFÍTĂ s. f. v. saprofit.

SAPROFÍT, -Ă, saprofiți, -te, s. n., adj. (Organism vegetal sau microorganism) care își procură hrana din substanțe organice în descompunere. [Var.: saprofítă s. f.] – Din fr. saprophyte.

SAPROFÍT, -Ă, saprofiți, -te, s. n., adj. (Organism vegetal sau microorganism) care își procură hrana din substanțe organice în descompunere. [Var.: saprofítă s. f.] – Din fr. saprophyte.

saprofit, ~ă smf, a [At: ENC. AGR. III, 89 / Pl: ~iți, ~e / E: fr saprophyte] 1-2 (Organism vegetal sau microorganism) care își procură hrana din substanțe organice moarte, în descompunere.

SAPROFÍTE s. f. pl. Specie de bacterii și ciuperci care se dezvoltă pe corpurile organice moarte, hrănindu-se cu substanțe în descompunere.

SAPROFÍT, -Ă adj., s.n. (Organism vegetal, microorganism) care trăiește pe corpuri organice în descompunere. [< fr. saprophyte, cf. gr. sapros – putred, phyton – plantă].

SAPROFÍT, -Ă adj., s. n. / saprofítă s. f. (microorganism, plantă) care crește pe substanțe organice în descompunere. (< fr. saprophyte)

SAPROFÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre microorganisme) Care se dezvoltă în substanțe organice în descompunere. [Sil. sa-pro-] /<fr. saprophyte


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

saprofít1 (sa-pro-) adj. m., pl. saprofíți; f. saprofítă, pl. saprofíte

saprofít2/saprofítă (sa-pro-) s. n. / s. f.; pl. saprofíte

saprofít s. n. /saprofítă s. f. (sil. -pro-), pl. saprofíte

saprofít adj. m. (sil. -pro-), pl. saprofíți; f. sg. saprofítă, pl. saprofíte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SAPRO- „putrefacție, putred, poluat”. ◊ gr. sapros „putred” > fr. sapro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. sapro-.~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., studiul biologic, fiziologic și biochimic al degradărilor bazinelor acvatice produse de materiile organice putrescibile; ~bionte (v. -biont), adj., s. n. pl., (organisme) care prezintă nutriție saprofitică; ~biotic (v. -biotic), adj., care trăiește în apele poluate sau pe resturi organice în stare de putrefacție; ~bioză (v. -bioză), s. f., mod de viață propriu organismelor din apele poluate cu resturi organice în putrefacție; ~carp (v. -carp), s. n., fruct cărnos care prezintă țesuturi suculente în care se depozitează substanțele nutritive; ~col (v. -col3), s. n., sapropel transformat într-un gel solid, sub acțiunea timpului și a presiunii; ~fag (v. -fag), adj., (despre organisme) care se nutrește cu materii organice în curs de descompunere; ~fil (v. -fil1), adj., 1. Care preferă resturile organice. 2. Care crește pe humus; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care se hrănesc cu resturi organice; ~fitic (v. -fitic), adj., care crește pe reziduuri organice aflate în descompunere; ~fob (v. -fob), adj., (despre organisme) care se dezvoltă numai în apele încărcate cu substanțe organice; ~gen (v. -gen1), adj., 1. (Despre bacterii) Care provoacă putrezirea substanțelor organice. 2. Care crește pe substanțe aflate în stare de putrefacție; ~geofite (v. geo-, v. -fit), s. f. pl., încrengătură de plante saprobiotice cu flori; ~pel (v. -pel), s. n., mîl bogat în substanțe organice în curs de descompunere, aflat pe fundul lagunelor și al mărilor; ~pelic (v. -pelic), adj., (despre plante) care se dezvoltă pe substanțele în curs de putrezire de pe fundul apelor cu mîl; ~xene (v. -xen), adj., s. n. pl., (organisme) care se dezvoltă în ape curate sau încărcate cu substanțe organice.

Intrare: saprofit (adj.)
saprofit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: sa-pro-fit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saprofit
  • saprofitul
  • saprofitu‑
  • saprofi
  • saprofita
plural
  • saprofiți
  • saprofiții
  • saprofite
  • saprofitele
genitiv-dativ singular
  • saprofit
  • saprofitului
  • saprofite
  • saprofitei
plural
  • saprofiți
  • saprofiților
  • saprofite
  • saprofitelor
vocativ singular
plural
Intrare: saprofit / -ă (s.n./s.f.)
saprofit2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: sa-pro-fit
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saprofit
  • saprofitul
  • saprofitu‑
plural
  • saprofite
  • saprofitele
genitiv-dativ singular
  • saprofit
  • saprofitului
plural
  • saprofite
  • saprofitelor
vocativ singular
plural
saprofită substantiv feminin
  • silabație: sa-pro-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saprofi
  • saprofita
plural
  • saprofite
  • saprofitele
genitiv-dativ singular
  • saprofite
  • saprofitei
plural
  • saprofite
  • saprofitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

saprofit saprofită

  • 1. (Organism vegetal sau microorganism) care își procură hrana din substanțe organice în descompunere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: