2 intrări

33 de definiții

din care

Explicative DEX

SANTINĂ, santine, s. f. Spațiu situat la fundul unei nave, în care se colectează apa provenită din infiltrație, prin condensare din atmosferă sau prin scurgere de pe punțile inferioare. – Din fr. sentine.

SANTINELĂ, santinele, s. f. Militar înarmat care face serviciul de pază a unui post, a unei instituții; p. gener. persoană care stă de pază. [Var.: sentine s. f.] – Din fr. sentinelle.

SENTINE s. f. v. santinelă.

SENTINE s. f. v. santinelă.

SENTINE s. f. v. santinelă.

santi sf [At: ABC MAR. 91 / Pl: ~ne / E: fr sentine] Spațiu situat pe fundul unei nave, în care se colectează apa de pe punțile inferioare sau provenită din infiltrații și din condensare.

santinea sf vz santinelă

santine sf [At: I. GOLESCU / V: sen~, (reg) ~ea, săn~, sentinea, ța~ / Pl: ~le / E: fr sentinelle] 1 Militar înarmat care face serviciul de pază a unui post, a unei instalații, a unui loc etc. 2 (Pgn) Persoană care stă de pază Vz strajă, caraulă. 3 (De obicei precedat de prepoziția „de”, rar „în”, și în construcții cu verbe ca „a fi”, „a sta” etc.) Supraveghere a unei persoane sau a unui obiect. 4 (De obicei precedat de prepoziția „de”, rar „în”, și în construcții cu verbe ca „a fi, ”a sta" etc.) Pază. 5 (Îla) De ~ Care servește la pază.

săntine sf vz santinelă[1] modificată

  1. În original, tipărit: vz sentinelă, care te trimite la cuv. santinelă, unde este consemnată varianta de față — LauraGellner

sentinea sf vz santinelă

sentine sf vz santinelă

țantine sf vz santinelă

SANTINĂ, santine, s. f. Spațiu în fundul unei nave, unde se strâng apele de condensare, de infiltrație etc. (care sunt eliminate apoi cu ajutorul pompelor). – Din fr. sentine.

SANTINELĂ, santinele, s. f. Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post, a unei instituții; p. gener. persoană care stă de pază. [Var.: sentine s. f.] – Din fr. sentinelle.

SANTINĂ, santine, s. f. Încăpere situată în fundul unei nave, unde se strîng apele de condensare, de infiltrație, etc., eliminate apoi cu ajutorul pompelor.

SANTINELĂ, santinele, s. f. (Și în forma sentinelă) Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post; strajă, gardă. El nu vroise să crează că sentinela trebuie... după trei întrebări fără răspuns, să tragă. GALACTION, O. I 153. Își va amăgi nesomnul inspectînd santinelele de noapte. C. PETRESCU, Î. I 4. Din cînd în cînd s-aude pe la posturi glasul sentinelelor, zbucnind răsunător și prelung, în adînca muțenie a nopții. VLAHUȚĂ, O. AL. 145. ◊ Expr. A fi de santinelă = a fi de serviciu, de pază. Să dorm? Glumiți, domnișoară Corina, eram de sentinelă. SEBASTIAN, T. 25. – Variantă: sentine s. f.

SANTI s.f. Spațiul aflat la fundul unei nave unde se adună apele de condensare, cele de infiltrație etc., care sunt eliminate cu ajutorul pompelor. [< fr. sentine, cf. lat. sentina].

SANTINE s.f. Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post. [Var. sentinelă s.f. / < fr. sentinelle].

SENTINE s.f. v. santinelă.

SANTI s. f. spațiu pe fundul unei nave, unde se adună apele de condensare, de infiltrație, evacuate cu ajutorul pompelor. (< fr. sentine, lat. sentina)

SENTINE s. f. militar înarmat care face serviciul de pază a unui obiectiv militar. (< fr. sentinelle)

SANTINELĂ ~e f. Militar sau grup de militari care asigură paza unui obiect; gardă; strajă. A schimba ~a. [G.-D. santinelei] /<fr. sentinelle

sentinelă f. streajă, soldat care stă de păzește un loc, un câmp, un pa!at.

* santinélă f., pl. e (fr. sentinelle, d. it. sentinella, care vine d. sentire, a simți, a auzi, a asculta). Soldat de pază, străjer: santinelele dușmanuluĭ se vedeaŭ departe. – Forma sentinelă, deșĭ maĭ corectă, nu se întrebuințează. V. planton.

sentinélă V. santinelă.

Ortografice DOOM

santi s. f., g.-d. art. santinei; pl. santine

santine s. f., g.-d. art. santinelei; pl. santinele

santi s. f., g.-d. art. santinei; pl. santine

santine s. f., g.-d. art. santinelei; pl. santinele

santi s. f., g.-d. art. santinei; pl. santine

santine s. f., g.-d. art. santinelei; pl. santinele

Sinonime

SANTINE s. (MIL.) pază, strajă, veghe, (pop.) caraulă, pândar, străjer, (reg.) șilboc, (prin Ban.) șălbocar. (~ se află în post.)

SANTINE s. (MIL.) pază, strajă, veghe, (pop.) caraulă, pîndar, străjer, (reg.) șilboc, (prin Ban.) șălbocar. (~ se află în post.)

Intrare: santină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • santi
  • santina
plural
  • santine
  • santinele
genitiv-dativ singular
  • santine
  • santinei
plural
  • santine
  • santinelor
vocativ singular
plural
Intrare: santinelă
santinelă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • santine
  • santinela
plural
  • santinele
  • santinelele
genitiv-dativ singular
  • santinele
  • santinelei
plural
  • santinele
  • santinelelor
vocativ singular
plural
sentinelă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sentine
  • sentinela
plural
  • sentinele
  • sentinelele
genitiv-dativ singular
  • sentinele
  • sentinelei
plural
  • sentinele
  • sentinelelor
vocativ singular
plural
țantinelă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
santinea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săntinelă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sentinea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

santi, santinesubstantiv feminin

  • 1. Spațiu situat la fundul unei nave, în care se colectează apa provenită din infiltrație, prin condensare din atmosferă sau prin scurgere de pe punțile inferioare. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

santine, santinelesubstantiv feminin

  • 1. Militar înarmat care face serviciul de pază a unui post, a unei instituții. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote El nu vroise să crează că sentinela trebuie... după trei întrebări fără răspuns, să tragă. GALACTION, O. I 153. DLRLC
    • format_quote Își va amăgi nesomnul inspectînd santinelele de noapte. C. PETRESCU, Î. I 4. DLRLC
    • format_quote Din cînd în cînd s-aude pe la posturi glasul sentinelelor, zbucnind răsunător și prelung, în adînca muțenie a nopții. VLAHUȚĂ, O. A. I 145. DLRLC
    • chat_bubble A fi de santinelă = a fi de serviciu, de pază. DLRLC
      • format_quote Să dorm? Glumiți, domnișoară Corina, eram de sentinelă. SEBASTIAN, T. 25. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.