16 definiții pentru santinelă sentinelă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SANTINÉLĂ, santinele, s. f. Militar înarmat care face serviciul de pază a unui post, a unei instituții; p. gener. persoană care stă de pază. [Var.: sentinélă s. f.] – Din fr. sentinelle.

SANTINÉLĂ, santinele, s. f. Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post, a unei instituții; p. gener. persoană care stă de pază. [Var.: sentinélă s. f.] – Din fr. sentinelle.

SANTINÉLĂ, santinele, s. f. (Și în forma sentinelă) Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post; strajă, gardă. El nu vroise să crează că sentinela trebuie... după trei întrebări fără răspuns, să tragă. GALACTION, O. I 153. Își va amăgi nesomnul inspectînd santinelele de noapte. C. PETRESCU, Î. I 4. Din cînd în cînd s-aude pe la posturi glasul sentinelelor, zbucnind răsunător și prelung, în adînca muțenie a nopții. VLAHUȚĂ, O. A. I 145. ◊ Expr. A fi de santinelă = a fi de serviciu, de pază. Să dorm? Glumiți, domnișoară Corina, eram de sentinelă. SEBASTIAN, T. 25. – Variantă: sentinélă s. f.

SANTINÉLĂ s.f. Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post. [Var. sentinelă s.f. / < fr. sentinelle].

SANTINÉLĂ ~e f. Militar sau grup de militari care asigură paza unui obiect; gardă; strajă. A schimba ~a. [G.-D. santinelei] /<fr. sentinelle

* santinélă f., pl. e (fr. sentinelle, d. it. sentinella, care vine d. sentire, a simți, a auzi, a asculta). Soldat de pază, străjer: santinelele dușmanuluĭ se vedeaŭ departe. – Forma sentinelă, deșĭ maĭ corectă, nu se întrebuințează. V. planton.

SENTINÉLĂ s. f. v. santinelă.

SENTINÉLĂ s. f. v. santinelă.

SENTINÉLĂ s. f. v. santinelă.

SENTINÉLĂ s.f. v. santinelă.

SENTINÉLĂ s. f. militar înarmat care face serviciul de pază a unui obiectiv militar. (< fr. sentinelle)

sentinelă f. streajă, soldat care stă de păzește un loc, un câmp, un pa!at.

sentinélă V. santinelă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

santinélă s. f., g.-d. art. santinélei; pl. santinéle

santinélă s. f., g.-d. art. santinélei; pl. santinéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SANTINÉLĂ s. (MIL.) pază, strajă, veghe, (pop.) caraulă, pândar, străjer, (reg.) șilboc, (prin Ban.) șălbocar. (~ se află în post.)

SANTINE s. (MIL.) pază, strajă, veghe, (pop.) caraulă, pîndar, străjer, (reg.) șilboc, (prin Ban.) șălbocar. (~ se află în post.)

Intrare: santinelă
santinelă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • santine
  • santinela
plural
  • santinele
  • santinelele
genitiv-dativ singular
  • santinele
  • santinelei
plural
  • santinele
  • santinelelor
vocativ singular
plural
sentinelă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sentine
  • sentinela
plural
  • sentinele
  • sentinelele
genitiv-dativ singular
  • sentinele
  • sentinelei
plural
  • sentinele
  • sentinelelor
vocativ singular
plural