sandal³ sn vz sandală

sandal¹ sn [At: HERODOT (1645), 270 / V: za~ / Pl: ~e, ~uri / E: tc sandal] (Îrg) Luntre lungă pentu transportul mărfurilor (la turci).

sandal² sn [At: (a. 1728) IORGA, S. D. XI, 265 / Pl: ~uri / E: tc sandal] Țesătură de mătase.

sandal⁴ sn, sm vz santal

SANDAL³, sandale, s. n. (Învechit și popular) Luntre lungă pentru transportat mărfuri. Carcă-mi-se-ncarcă Două-trei sandale, Nouă-galioane. TEODORESCU, P. P. 643. Șepte bolozale Și șepte sandale Descarc la zamboale. ALECSANDRI, P. P. 116.

SANDAL² s. n. (Învechit) Țesătură de mătase din care se făceau obiecte de îmbrăcăminte. [Din foaia de zestre a Stancăi] 1 zăbun de sandal de Veneția cu fețe. ODOBESCU, S. I 421.

SANDAL s.n. v. santal.

sandal n. 1. arbore din India cu lemnul mirositor: vâsle de sandal AL.; 2. un fel de luntre lungă (în cântecele populare): șepte bolozale și șepte sandale POP. [Turc. SANDAL].

sandal n. stofă de mătase: zăbun de sandal de Veneția cu fețe OD. [Turc. SANDAL, taftă].

3) sandál n., pl. e și urĭ (turc. sandâl, șalupă, luntre mare). Vechĭ. Azĭ Olt. Un fel de luntre mare și lungă: șapte bolozale și șapte sandale (P.P.). v. galion.

2) sandál m., pl. lĭ ca copac, și n., pl. urĭ, ca marfă (ngr. sandalon [scris sant-], vgr. santalon, santal). V. santal.

4) sandál n., pl. urĭ (turc. sandal, un fel de satin; ngr. sandali [scris -ntali], mlat. sindalum, cendalum, d. cl. sindon, sindonis, care v. d. ngr. sindon, -ónos [cub. indian], pînză de India, de unde și turc. Sind, o parte a Indiiĭ și fluviŭ Indu). Vechĭ. Un fel de pînză de mătase.

1) sandál m., pl. ĭ (ngr. sandali, d. vgr. sandalion și sandalon; lat. sandalium, it. sandalo, fr. germ. sandale f.). Un fel de încălțăminte compusă dintr’o talpă legată de picĭor cu curele (La vechiĭ Grecĭ și Romanĭ purtaŭ sandalĭ maĭ mult femeile, ĭar astăzĭ ĭi poartă unele ordine religioase catolice). – Și sandálă f., pl. e (după fr.). V. opincă.

SANDA, sandale, s. f. Încălțăminte ușoară de vară din piele, material plastic, pânză etc. cu fețele foarte decupate sau făcute din bentițe. [Var.: sandală s. f.] – Din fr. sandale. Cf. lat. sandalium.

SANDALĂ s. f. v. sanda.

SANTAL, santali, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori tropicali, având, după varietăți, lemnul alb, dens și mirositor sau brun-roșiatic și fără miros, cu frunze mari și cu flori grupate în ciorchini (Santalum); arbore aparținând uneia dintre aceste specii. ◊ Ulei de santal = esență extrasă prin distilare din lemnul și din rădăcina varietății albe de santal, folosită în medicină și în parfumerie. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus, folosit în tâmplăria de lux sau la extragerea unui ulei.. [Var.: sandal s. m.] – Din fr. santal.

sanda sf [At: IORDAN, L. R. A. / Pl: ~le / E: sgp sandale] Sandală (1).

sandală sf [At: DRLU / V: (înv) sandal (Pl: ~le, (rar) ~li sm) snm, ~liu s, (reg) săndal sn, săn~, săndoală, sca~ / Pl: ~le / E: fr sandale, lat sandalium] 1 Încălțăminte ușoară (de vară), de obicei cu fețele foarte decupate sau făcute din bentițe. 2 (Trs) Papuc¹. 3 (Reg; îs) Sandală de lână Cipic (1).

sandalis s vz santal

sandaliu s vz sandală

sandol sm vz santal

santal [At: LEON ASACHI, B. 25/29 / V: (înv) ~oz, ~ndal, (îvr) ~ndalis s, (nob) ~ndol sm / Pl: ~uri sn, ~i sm / E: fr santal, ngr σάνταλον, tc sandal] 1 sm Nume dat mai multor varietăți de arbori exotici tropicali, puțin înalți, cu frunze mari, opuse și cu flori dispuse în raceme. 2 sn Colorant (roșu sau galben) extras din lemnul de santal (1). 3 sn Esență extrasă (prin distilare) din lemnul (și din rădăcina varietății albe) de santal (1), folosită în medicină și în parfumerie. 4 sn Lemnul santalului (1), de culoare albă sau brună-roșiatică, dens și parfumat, folosit mai ales în tâmplăria de lux și la extragerea santalului (2).

santaloz sm vz santal

săndal sn vz sandală

săndală sf vz sandală

săndoală sf vz sandală

scandală¹ sf vz sandală

SANDALĂ, sandale, s. f. Încălțăminte ușoară de vară din piele, material plastic, pânză etc. cu fețele foarte decupate sau făcute din bentițe. [Var.: sanda s. f.] – Din fr. sandale. Cf. lat. sandalium.

SANTAL, santali, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori tropicali, având, după varietăți, lemnul alb, dens și mirositor sau brun-roșiatic și fără miros, cu frunze mari și cu flori grupate în ciorchini (Santalum); arbore aparținând uneia dintre aceste specii. ♦ Ulei de santal = esență extrasă prin distilare din lemnul și din rădăcina varietății albe de santal, folosită în medicină și în parfumerie. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus, folosit în tâmplăria de lux sau la extragerea unui ulei. [Var.: sandal s. m. ] – Din fr. santal.

SANDALĂ, sandale, s. f. Încălțăminte ușoară de vară, uneori fără tocuri, cu fețele făcute din bentițe de piele, de pînză etc. În fața mea rămîne o șchioapă de copil, în sandale fără ciorapi. SAHIA, U.R.S.S. 127. Neagu se căznea neîndemînatic să-i lege sandalele. BART, E. 170. – Variantă: sanda s. f.

SANTAL, santali, s. m. (Și în forma sandal) Arbore originar din Extremul Orient, avînd, după varietăți, lemnul alb, dens și aromatic sau brun-roșiatic și fără miros (Santalum). A fost cîndva un neguțător... care a aflat prin oameni pribegi cum că în cetatea Basora, la malul mării, are preț mare lemnul de santal. SADOVEANU, D. P. 149. ◊ Ulei de santal = esență extrasă prin distilare din lemnul și rădăcina varietății albe de santal, și întrebuințată în medicină și în parfumerie. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus, folosit în tîmplăria de lux. Pune pe măsuța de santal din stînga lui o listă. CAMIL PETRESCU, O. II 321. În lădițe de sandal, Floarea tainică de lotus întristat se vestejește. MACEDONSKI, O. I 104. Iat-o joncă aurită pe albastrul apei line, Cu vîntreli de rogojină și cu vîsle de sandal. ALECSANDRI, P. III 84. – Variantă: sandal s. m.

SANDA s.f. v. sandală.

SANDALĂ s.f. Încălțăminte de vară alcătuită dintr-o talpă legată de picior cu niște curele de piele sau de pînză. [Var. sanda s.f. / cf. fr. sandale, lat. sandalium].

SANTAL s.m. Arbore originar din India, cu lemnul dens și mirositor, din care se extrage o esență întrebuințată în medicină și în parfumerie. ♦ Lemnul acestui arbore, din care se fac mobile de lux. ♦ Colorant vegetal de culoare roșie sau galbenă, care se extrage din lemnul arborelui descris mai sus. [Var. sandal s.n. / < fr. santal, cf. lat. med. sandalum, ar. sandal].

SANDALĂ s. f. încălțăminte de vară dintr-o talpă legată de picior cu niște curele de piele sau de pânză. (< fr. sandale)

SANTAL s. m. arbore tropical cu flori dispuse în racem și cu lemn alb sau brun-roșiatic, dens și mirositor, din care se extrage un ulei folosit în parfumerie și farmacie. ◊ lemnul acestui arbore, din care se fac mobile de lux. (< fr. santal)

pantof-sanda s. m. Pantof decoltat ◊ „Pantofi-sanda albi sau bleumarin cu talpă de plută, turbanul în culoarea închisă a combinației și o floare în piept completează ținuta.” Săpt. 30 III 73 p. 16. ◊ „Se revine la încălțămintea clasică pentru femei. Pantof-sanda, culoare bej, baretă care susține pe aceia foarte decoltați.” Săpt. 31 V 74 p. 8 (din pantof + sanda)

SANDALĂ ~e f. mai ales la pl. Obiect de încălțăminte de vară, fără tocuri, cu fața din curelușe sau din piele găurită. [G.-D. sandalei] /<fr. sandale, lat. sandalium

SANTAL ~i m. 1) Arbore exotic cu lemnul dens, folosit pentru extragerea unor esențe aromate și la fabricarea mobilei de lux. ◊ Ulei de ~ esență extrasă din lemnul și rădăcinile acestui arbore și utilizată în medicină și în parfumerie. 2) Lemnul acestui arbore. /<fr. santal, ngr. sántalon, turc. sandal

sandală f. opincă.

scandală f. scandal: piatra scandalei, piedecă neprevăzută, prilej de a greși. [Gr. mod.].

* santál m., pl. ĭ ca copac, și n., pl. urĭ ca marfă (vgr. sántalon, de unde și mlat. sándalum și fr. santal și vechĭ sandal. V. sandal 2). Un fel de copac din Asia și Africa al căruĭ lemn mirositor e căutat în industrie și din care se scoate o esență întrebuințată ca medicament.

scándelă, -ălă și -álă f., pl. e (vsl. skandalŭ, skandĭelŭ, d. gr. skándalon, inf. de candelă. V. scandal). Vechĭ. Supărare, neplăcere, sminteală. Peatra scandeleĭ, pedică neprevăzută, prilej de a greși, peatră de încercare a cuĭva. Azĭ. Btș. Mĭ-e scandel (n.), mĭ-e de șanț, îs contrariat, mĭ-e oare cum, îmĭ pare cĭudat. V. săblaznă și mehenghĭ.

sandal (țesătură) s. n.

sandal (țesătură) s. n.

sandal (țesătură) s. n., pl. sandaluri

sanda (încălțăminte) s. f., art. sandaua, g.-d. art. sandalei; pl. sandale

santal s. m., (arbori) pl. santali

sanda (încălțăminte) s. f., g.-d. art. sandalei; pl. sandale, art. sandalele

!santal s. m., (arbori) pl. santali

sandală s. f., g.-d. art. sandalei; pl. sandale

santal (arbore) s. m., pl. santali

sandală

sandal (sandali), s. m. – Arbore tropical (Santalum album). Tc. sandal, cf. ngr. σάνταλον.

sandal (-le), s. n. – Barcă. Tc. (arab.) sandal (Șeineanu, II, 313), cf. ngr. σανδάλι, bg., sb., rus. sandal.

sandal (-luri), s. n. – Țesătură de mătase. Tc. (arab.) sandal. Sec. XVII, înv.

sandală (sandale), s. f. – Încălțăminte ușoară. Fr. sandale, cf. ngr. σαντάλιον, din per. sandal „încălțăminte”.

NE SUTOR, ULTRA CREPIDAM (lat.) cizmare, nu mai sus de sanda! – Pliniu cel Bătrân, „Naturalis historia”, 35-36. Cuvintele pictorului Apelles adresate unui cizmar care, după ce criticase felul în care era pictată sandaua într-un tablou, încerca să aprecieze și restul tabloului. Astăzi, se adresează acelora care vorbesc despre lucruri ce depășesc competența lor.

SANDALĂ s. v. papuc.

SCANDALĂ s. v. ademenire, animozitate, atracție, discordie, dușmănie, ispită, învrăjbire, ostilitate, pornire, seducere, seducție, tentație, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.

sandală s. v. PAPUC.

scandală s. v. ADEMENIRE. ANIMOZITATE. ATRACȚIE. DISCORDIE. DUȘMĂNIE. ISPITĂ. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PORNIRE. SEDUCERE. SEDUCȚIE. TENTAȚIE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂȘIE. ZÎZANIE.

Ne sutor ultra crepidam (lat. „Cizmarule, nu mai sus de sandală!”, adică : Cizmarul să nu-și dea părerea decît despre încălțăminte) – Plinius-cel-Bătrîn, în lucrarea sa enciclopedică Istoria naturală (cartea a 35-a, 10, paragraf 36) povestește că pictorul grec Apelles, care a trăit și la Roma, expusese într-o zi un tablou în fața publicului. Un cizmar din mulțime găsi că sandala unui personaj din acea pictură era greșit făcută. Apelles a acceptat critica și a retușat sandala. Dar cînd cizmarul a început să-i judece și restul lucrării, pictorul l-a oprit, spunîndu-i tranșant: „Ne sutor ultra crepidam”. De atunci, cuvintele acestea și-au extins zona de acțiune de la cizmar la orice altă persoană și de la sandală la orice alt subiect. În general expresia se aplică oricui se încumetă să dea lecții și sfaturi într-un domeniu în care nu se pricepe. O întîlnim uneori și în varianta: „Sutor ne supra crepidam”, care are absolut același înțeles. În limba germană găsim proverbul echivalent;: „Schuster, bleib' bei deinen Leisten!” (Cizmarule, rămîi la calapoadele tale!). O zicală românească cu sens apropiat ar fi: „Fiecare cu meșteșugul său”. LIT.

SANDAL² s. n. (Mold.) Țesătură de mătase pentru obiecte de îmbrăcăminte. Au învălit toate cărțile într-un sandal verde. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. sandal „țesătură de mătase”.

SANDAL¹ s.n. (Mold., ȚR) Luntre lungă pentru transportat mărfuri (la turci). A: Au alergat cu sandalurile si i-au luat în galioane. IM 1754, 127^v. B: cf. IM 1730, 180^v, 181^r. Etimologie: tc. sandal „luntre”.

sandal¹, sandale și sandaluri, s.n. (înv. și reg.) luntre lungă pentru transportat mărfuri (la turci).