opțiuni
  • info

11 definiții pentru sandal (țesătură)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SANDAL2 s. n. (Înv.) Numele unei țesături de mătase din care se făceau obiecte de îmbrăcăminte. – Din tc. sandal „tafta”.

SANDAL2 s. n. (Înv.) Numele unei țesături de mătase din care se făceau obiecte de îmbrăcăminte. – Din tc. sandal „tafta”.

sandal2 sn [At: (a. 1728) IORGA, S. D. XI, 265 / Pl: ~uri / E: tc sandal] Țesătură de mătase.

SANDAL2 s. n. (Învechit) Țesătură de mătase din care se făceau obiecte de îmbrăcăminte. [Din foaia de zestre a Stancăi] 1 zăbun de sandal de Veneția cu fețe. ODOBESCU, S. I 421.

SANDAL2 s. n. (Mold.) Țesătură de mătase pentru obiecte de îmbrăcăminte. Au învălit toate cărțile într-un sandal verde. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. sandal „țesătură de mătase”.

sandal n. stofă de mătase: zăbun de sandal de Veneția cu fețe OD. [Turc. SANDAL, taftă].

1) sandál m., pl. ĭ (ngr. sandali, d. vgr. sandalion și sandalon; lat. sandalium, it. sandalo, fr. germ. sandale f.). Un fel de încălțăminte compusă dintr’o talpă legată de picĭor cu curele (La vechiĭ Grecĭ și Romanĭ purtaŭ sandalĭ maĭ mult femeile, ĭar astăzĭ ĭi poartă unele ordine religioase catolice). – Și sandálă f., pl. e (după fr.). V. opincă.

4) sandál n., pl. urĭ (turc. sandal, un fel de satin; ngr. sandali [scris -ntali], mlat. sindalum, cendalum, d. cl. sindon, sindonis, care v. d. ngr. sindon, -ónos [cub. indian], pînză de India, de unde și turc. Sind, o parte a Indiiĭ și fluviŭ Indu). Vechĭ. Un fel de pînză de mătase.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sandal (țesătură) s. n.

sandal (țesătură) s. n.

sandal (țesătură) s. n., pl. sandaluri

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sandal (-luri), s. n. – Țesătură de mătase. Tc. (arab.) sandal. Sec. XVII, înv.

Intrare: sandal (țesătură)
sandal1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sandal
  • sandalul
  • sandalu‑
plural
  • sandaluri
  • sandalurile
genitiv-dativ singular
  • sandal
  • sandalului
plural
  • sandaluri
  • sandalurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sandal, sandalurisubstantiv neutru

  • 1. învechit Numele unei țesături de mătase din care se făceau obiecte de îmbrăcăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Din foaia de zestre a Stancăi] 1 zăbun de sandal de Veneția cu fețe. ODOBESCU, S. I 421. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.