13 definiții pentru samaritean samarinean

SAMARITEÁN, -Ă, samariteni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populații din provincia palestiniană Samaria, provenită din amestecul israeliților cu coloniști aduși de cuceritorii asirieni, și care a constituit principalul nucleu etnic al statului antic Israel. 2. S. m. și f. Om milos; binefăcător. 3. Adj. Care aparține Samariei sau samaritenilor (1), referitor la Samaria ori la samariteni. [Var.: samarineán, -ă s. m. și f., adj.] – Din fr. samaritain.

SAMARITEÁN, -Ă, samariteni, -e, s. m. și f. 1. Persoană aparținând unei populații din provincia palestiniană Samaria, provenită din amestecul evreilor antici cu coloniști aduși de cuceritorii asirieni, și care a constituit principalul nucleu etnic al statului antic Israel. 2. Om milos; binefăcător. [Var.: samarineán, -ă s. m. și f.] – Din fr. samaritain.

!samariteán (-tean) adj. m., s. m., pl. samariténi; adj. f., s. f. samariteánă, pl. samariténe

samariteán s. m. (sil. -tean), pl. samariténi

SAMARITEÁN s., adj. samarinean.

SAMARITEÁN, -Ă adj., s. m. f. 1. (locuitor) din Samaria (Palestina). 2. om săritor, milos, gata de a ajuta; filantrop. ◊ (s. f.) limbă vorbită de samariteni (1). (< fr. samaritain)

SAMARINEÁN, -Ă s. m. și f., adj. v. samaritean.

SAMARINEÁN, -Ă s. m. și f. v. samaritean.

SAMARINEÁN s., adj. v. samaritean.

samarinéan (-éni), s. m. – Samaritean, persoană din Samaria. – Var. samarit(e)an. Sl. samarjaninŭ, var. din fr. samaritain.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SAMARITEÁN s., adj. samarinean.

SAMARITEÁN (SAMARINEÁN) (‹ fr.; {s} n. pr. Samaria) s. m. Locuitor din Samaria (2), aparținând unei comunități etnice-religioase provenite din amestecul israeliților cu coloniști aduși de cuceritorii asirieni (721 î. Hr.). În timpul domniei împăratului bizantin Justin II (565-578) autonomia de care se bucurau a fost lichidată. În prezent, există două mici comunități de s., care vorbesc araba și se roagă în ebraică, la Nablus (Iordania) și Holon (Israel). Desconsiderați de iudei, apar ca exemple pozitive în „Noul Testament” (pilda bunului samaritean, care îl ajută pe cel aflat în nevoie, femeia samariteancă cu credință în puterea lui Iisus).

SAMARINEÁN s., adj. samaritean.

Intrare: samaritean
samaritean substantiv masculin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular samaritean samariteanul
plural samariteni samaritenii
genitiv-dativ singular samaritean samariteanului
plural samariteni samaritenilor
vocativ singular
plural
samarinean substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular samarinean samarineanul
plural samarineni samarinenii
genitiv-dativ singular samarinean samarineanului
plural samarineni samarinenilor
vocativ singular
plural