15 definiții pentru samaritean samarinean sămaritean


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAMARITEÁN, -Ă, samariteni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populații din provincia palestiniană Samaria, provenită din amestecul israeliților cu coloniști aduși de cuceritorii asirieni, și care a constituit principalul nucleu etnic al statului antic Israel. 2. S. m. și f. Om milos; binefăcător. 3. Adj. Care aparține Samariei sau samaritenilor (1), referitor la Samaria ori la samariteni. [Var.: samarineán, -ă s. m. și f., adj.] – Din fr. samaritain.

samaritean, ~ă [At: VALIAN, V. / V: (înv) săm~ / Pl: ~eni, ~ene / E: fr samaritaine] 1 smf Persoană care locuia, în Antichitate, în provincia palestiniană Samaria și care provenea din amestecul evreilor antici cu coloniști aduși de cuceritorii asirieni Si: samarinean (1). 2 smf Om bun, milostiv Si: samarinean (2). 3-4 a Care aparține Samariei sau samaritenilor (1) Si: samarinean (3-4), (înv) samareanesc (1-2). 5-6 a Privitor la Samaria sau la samariteni Si: samarinean (5-6), (înv) samareanesc (3-4). corectată

SAMARITEÁN, -Ă, samariteni, -e, s. m. și f. 1. Persoană aparținând unei populații din provincia palestiniană Samaria, provenită din amestecul evreilor antici cu coloniști aduși de cuceritorii asirieni, și care a constituit principalul nucleu etnic al statului antic Israel. 2. Om milos; binefăcător. [Var.: samarineán, -ă s. m. și f.] – Din fr. samaritain.

SAMARITEÁN, -Ă adj., s. m. f. 1. (locuitor) din Samaria (Palestina). 2. om săritor, milos, gata de a ajuta; filantrop. ◊ (s. f.) limbă vorbită de samariteni (1). (< fr. samaritain)

SAMARINEÁN, -Ă s. m. și f., adj. v. samaritean.

sămaritean sm vz samaritean

SAMARINEÁN, -Ă s. m. și f. v. samaritean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!samariteán (-tean) adj. m., s. m., pl. samariténi; adj. f., s. f. samariteánă, pl. samariténe

samariteán s. m. (sil. -tean), pl. samariténi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SAMARITEÁN s., adj. samarinean.

SAMARITEAN s., adj. samarinean.

SAMARINEÁN s., adj. v. samaritean.

SAMARINEAN s., adj. samaritean.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

samarinéan (-éni), s. m. – Samaritean, persoană din Samaria. – Var. samarit(e)an. Sl. samarjaninŭ, var. din fr. samaritain.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SAMARITEÁN (SAMARINEÁN) (< fr.; {s} n. pr. Samaria) s. m. Locuitor din Samaria (2), aparținând unei comunități etnice-religioase provenite din amestecul israeliților cu coloniști aduși de cuceritorii asirieni (721 î. Hr.). În timpul domniei împăratului bizantin Justin II (565-578) autonomia de care se bucurau a fost lichidată. În prezent, există două mici comunități de s., care vorbesc araba și se roagă în ebraică, la Nablus (Iordania) și Holon (Israel). Desconsiderați de iudei, apar ca exemple pozitive în „Noul Testament” (pilda bunului samaritean, care îl ajută pe cel aflat în nevoie, femeia samariteancă cu credință în puterea lui Iisus).

Intrare: samaritean
samaritean substantiv masculin
  • silabație: -tean
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • samaritean
  • samariteanul
  • samariteanu‑
plural
  • samariteni
  • samaritenii
genitiv-dativ singular
  • samaritean
  • samariteanului
plural
  • samariteni
  • samaritenilor
vocativ singular
plural
samarinean substantiv masculin
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • samarinean
  • samarineanul
  • samarineanu‑
plural
  • samarineni
  • samarinenii
genitiv-dativ singular
  • samarinean
  • samarineanului
plural
  • samarineni
  • samarinenilor
vocativ singular
plural
sămaritean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)