27 de definiții pentru salcâm salcâmp salcân salcâz salchim (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SALCẤM, salcâmi, s. m. Arbore melifer din familia leguminoaselor, cu ramuri prevăzute cu spini, cu frunze compuse, cu flori albe cu miros caracteristic plăcut, dispuse în ciorchine, cu lemnul tare și rezistent la umezeală; acaț (Robinia pseudacacia). – Din tc. salkâm.

SALCẤM, salcâmi, s. m. Arbore melifer din familia leguminoaselor, cu ramuri prevăzute cu spini, cu frunze compuse, cu flori albe cu miros caracteristic plăcut, dispuse în ciorchine, cu lemnul tare și rezistent la umezeală; acaț (Robinia pseudacacia). – Din tc. salkâm.

salcâm [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~lchim, (reg) ~p, ~leân, ~câz / Pl: ~i / E: tc salchim] 1 sm (Șîc ~-alb, ~-altoit, reg, ~-rotund). Arbore din familia leguminoaselor, cu ramurile brune, prevăzute cu câte doi spini la baza frunzelor imparipenate-compuse, cu florile albe, plăcut mirositoare, melifere, grupate în raceme lungi, cu fructele păstăi, care, în perdele de protecție, este folosit pentru fixarea terenurilor nisipoase și al cărui lemn, tare și rezistent, este utilizat pentru obiecte de uz gospodăresc și pentru foc Si: (reg) acaț, băgrin (1), dafin (6), lemn-alb, liliac, mălin, mălinaș, păsuiele, pânar, rug1, (înv) setim (Roboinia pseudacacia). 2-3 sm (Îc) ~-roșu Doi arbori scunzi din familia leguminoaselor, originari din America de Nord, cu flori roz sau roșii dispuse în raceme, cultivați ca plante ornamentale (Robinia hispida și viscosa). 4 sm (Rar; îe) A umbla cu vorbe pe după ~ A vorbi pe ocolite. 5 av (Reg; îe) A vorbi (mai) ~ A vorbi mieros, cu amabilitate exagerată și falsă. 6 sm (Prc) Floare de salcâm (1). 7 sm (Înv; îs) Apă de ~ Loțiune obținută din florile de salcâm (1), cu diverse întrebuințări în cosmetică. 8 sm (Îc) ~-albastru Plantă cățărătoare din familia leguminoaselor, cultivată pentru ornament (Wistaria sinensis). 9 sm (Îc) ~-galben Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trilobate și cu flori galbene dispuse în raceme, adesea cultivat ca plantă ornamentală și din lemnul căruia se confecționează obiecte de artă și mobilă fină Si: (reg) bobițel, drob, grozamă, lemnul-bobului (Laburnum anagyroides). 10 sm (Bot; reg) Bășicoasă (3) (Colutea arborescens). 11 sm (Îc) ~-japonez (sau, pop, -boieresc) Arbore din familia leguminoaselor, cu coroană rotundă, umbroasă, cu frunze mici înguste, lucioase și bogate, cu fructul păstăi, adesea cultivat ca plantă ornamentală Si: (rar) soforă, (reg) acație-boierească (Sophora japonica). 12 sm (Îc) ~-mic Arbust din familia leguminoaselor originar din America de Nord, cu florile purpurii-violacee închis dispuse în raceme de forma unor spice, adesea cultivat ca plantă ornamentală (Amorpha fruticosa). 13 sm (Bot; reg; șîs ~-boieresc) Glădiță (Gleditschia triacanthos).

SALCÂM ~i m. Arbore cu tulpina înaltă, cu coroana rară, constând din ramuri spinoase, cu frunze compuse și flori albe sau galbene plăcut mirositoare, grupate în ciorchine. ~ galben. /<turc. salkim

salcâm m. arbore cu flori albe în ciorchine, lemnu-i foarte tare, e rezistent la umezeală (Robinia pseudoacacia). [Turc. SALKYM]. ║ adv. dulceag (ca florile salcâmului): a vorbi mai salcâm.

SALCÎ́M, salcîmi, s. m. Arbore din familia leguminoaselor, cu ramurile prevăzute cu spini, cu frunze compuse, cu flori albe, melifere și foarte mirositoare, dispuse în ciorchine, cu lemnul tare și rezistent la umezeală; este plantat mai ales pentru fixarea terenurilor mobile sau în perdele de apărare împotriva vînturilor (Robinia pseudacacia). Mîna lui Radu Comșa s-a înfipt într-un ghimpe din trunchiul salcîmului. C. PETRESCU, Î. II 271. Pe stradă plouă, salcîmii se scutură, frunzele cad... E început de toamnă. DEMETRESCU, O. 115. Niște salcîmi mari creșteau pe amîndouă părțile casei. CONTEMPORANUL, III 781.

salcî́m m. (turc. salkym, strugure). Un frumos arbore leguminos papilionaceŭ care are florile așezate în formă de strugurĭ atîrnațĭ și care face păstărĭ (robinia pseudoacácia). – Și salcîmp (Munt.) și salcîn (Mold. nord). V. și băgrin, dafin, drog 1, mălin, rug și gledicie. – Salcîmu e originar din America de Nord, de unde, la 1630, Francezu Robin ĭ-a adus semințele în Francia, și de aci s’a răspîndit în Toată Eŭropa. În România a fost adus din sud, după cum arată șĭ numele luĭ. Se prinde și crește foarte ușor, și de aceĭa e întrebuințat acolo unde e nevoie. de plantațiunĭ grabnice. E foarte propriŭ gardurilor viĭ. Împreună cu cătina, poate forma o barieră foarte grea de străbătut. Poate ajunge pînă la o înălțime de 25 de metrĭ, ĭar lemnu luĭ e bun și de foc, și de construcție, maĭ ales că rezistă bine la umezeală. Sînt și varietățĭ cu florĭ galbene, violete saŭ roșiĭ. Înfrunzește după ceĭ-lalțĭ copacĭ, dar în schimb își ține frunzele pînă la sfîrșitu luĭ Octobre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SALCÂM s. (BOT.) 1. (Robinia pseudacacia) (reg.) acățar, liliac, păsuiele (pl.), rug, vacație, lemn-alb, (Transilv.) acaț, (Ban.) băgrin, (Olt. și Munt.) dafin, (prin Transilv. și Ban.) pănar. 2. salcâm-galben = a) (Laburnum anagyroides) (reg.) bobițel, drob, grozamă, lemnul-bobului; b) (Cytisus nigricans) lemnul-bobului, (reg.) bobițel, drob, grozamă-mare; salcâm-japonez (Sophora japonica) = (rar) soforă, (pop.) salcâm-boieresc, (reg.) acație-boierească; salcâm-mic (Amorpha fructicosa) = (rar) amorfă.

SALCÂM s. v. glădiță, plătică.

SALCÂM-BOIERÉSC s. v. salcâm-japonez.

SALCÎM s. (BOT.) 1. (Robinia pseudacacia) (reg.) acățar, liliac, păsuiele (pl.), rug, vacație, lemn-alb, (Transilv.) acaț, (Ban.) băgrin, (Olt. și Munt.) dafin, (prin Transilv. și Ban.) pănar. 2. salcîm-galben = a) (Laburnum anagyroides) (reg.) bobițel, drob, grozamă, lemnul-bobului; b) (Cytisus nigricans) lemnul-bobului, (reg.) bobițel, drob, grozamă-mare; salcîm-japonez (Sophora japonica) = (rar) soforă, (pop.) salcîm-boieresc, (reg.) acație-boierească; salcîm-mic (Amorpha fructicosa) = (rar) amorfă.

salcîm-boieresc s. v. SALCÎM-JAPONEZ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

salcîm (-mi), s. m. – Acaț (Robinia pseudacacia). – Mr. sălcîm. Tc. salkim (Șeineanu, II, 310; Roesler 601; Lokotsch 1809; Ronzevalle 100), cf. ngr. σαλϰίμι, bg. salkăm.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SALCẤM (< tc.) s. m. Arbore din familia leguminoaselor, înalt până la 30 m, cu frunze imparipenat-compuse prezentând câte doi ghimpi la bază, cu flori albe mirositoare, melifere, dispuse în raceme, fructe păstăi (Robinia pseudacacia). Originar din America de Nord, a fost introdus în Franța (1600), apoi și în alte țări europene, mai târziu și în România (1750) ca plantă ornamentală. Crește de la câmpie până în regiunea dealurilor fiind rezistent la secetă. Lemnul este folosit pentru obiecte de uz gospodăresc și pentru foc. S. este cultivat în plantații forestiere pentru producția de lemn, pentru fixarea coastelor, taluzelor, dunelor nisipoase și ca perdele parazăpezi de-a lungul drumurilor. Din flori se prepară băuturi răcoritoare și produse de cofetărie. ◊ S. galben = arbust din familia leguminoaselor, înalt de 3-6 m, cu frunze trifoliate și cu flori galbene în raceme mari (Laburnum anagyroides). Din lemn se fac obiecte de artă și mobile fine. ◊ S. japonez = arbore înalt de 20 m, asemănător cu salcâmul, cu flori gălbui în panicule mari terminale, cu păstăi de formă caracteristică (strangulate între semințe), indehiscente (Sophora japonica). Originar din E Asiei, la noi a fost introdus în parcuri și grădini.

arată toate definițiile

Intrare: salcâm
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salcâm
  • salcâmul
  • salcâmu‑
plural
  • salcâmi
  • salcâmii
genitiv-dativ singular
  • salcâm
  • salcâmului
plural
  • salcâmi
  • salcâmilor
vocativ singular
plural
salcâmp
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
salcân
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
salcâz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
salchim
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

salcâm Cytisus Laburnum pseudacacia Robinia salcâmp salcân salcâz salchim

  • 1. Arbore melifer din familia leguminoaselor, cu ramuri prevăzute cu spini, cu frunze compuse, cu flori albe cu miros caracteristic plăcut, dispuse în ciorchine, cu lemnul tare și rezistent la umezeală (Robinia pseudacacia).
    exemple
    • Mîna lui Radu Comșa s-a înfipt într-un ghimpe din trunchiul salcîmului. C. PETRESCU, Î. II 271.
      surse: DLRLC
    • Pe stradă plouă, salcîmii se scutură, frunzele cad... E început de toamnă. DEMETRESCU, O. 115.
      surse: DLRLC
    • Niște salcîmi mari creșteau pe amîndouă părțile casei. CONTEMPORANUL, III 781.
      surse: DLRLC

etimologie: