plătică³ sf [At: PAMFILE, CR. 202 / V: plat~, peletic s / Pl: ~ici / E: plată² + -ică] (Mun) 1 Fiecare din cele două jumătăți de slănină (cu șorici) care se scot după tăierea porcului. 2 Bucată mare de slănină Si: (reg) plătiță (3).

plătică² sf [At: ENC. ROM. / Pl: ~ici / E: nct] Arbore din familia leguminoaselor, originar din America de Nord, înalt până la 30 m, cu coroana rară și cu spini mari ramificați pe ramuri (și pe tulpină), cu frunzele compuse din foliole mici, ovale și cu florile mici, verzui, grupate în panicule, cultivat și la noi pentru a forma perdele de protecție, garduri vii etc. Si: glădiță, (reg) roșcovar, roșcov-sălbatic (Gleditschia triacanthus).

PLĂTICĂ², plătici, s. f. Arbore mare înrudit cu salcîmul, originar din America, cultivat și la noi, formînd mai ales perdele vii (Gleditschia triacanthos).

PLĂTICĂ² ~ci f. Arbore asemănător cu salcâmul, dar cu spini mari, cu flori mici de culoare verzuie și cu fructul în formă de păstaie (originar din America); glădiță. /Orig. nec.

plătică f. mare și frumos arbore spinos, mult cultivat ca plantă ornamentală și mai cu seamă pentru a face garduri vii (Gleditschia triacanthos). [Cf. păltior].

platică sf vz plătică³

plătică s. f., g.-d. art. plăticii; pl. plătici

plătică s. f., g.-d. art. plăticii; pl. plătici

plătică (zool., bot.) s. f., g.-d. art. plăticii; pl. plătici

plătică (plătici), s. f. – Pește de apă dulce cu corpul lat (Abramis brama). Bg. platika (Cihac, II, 261; Tiktin; Conev, 53), cf. ngr. πλατίτσα, slov. platica › plătiță, var. înv. (Miklosich, Slaw. Elem., 36; cf. Meyer, Neugr. St., II, 50). Ideea de „turtit” e vizibilă în acest cuvînt, cf. sp. platija; de aici plătică, s. f. (arbore, Gleditschia triacanthos), numit așa din cauza formei caracteristice a frunzelor sale. – Der. plăticuță, s. f. (pește, Rhodeus amarus).

GLEDITSCHIA L., GLĂDIȚĂ, PLĂTICĂ, ROȘCOV SĂLBATIC, fam. Leguminosae. Gen originar din Africa, America, Asia, Europa, America de S, cca 11 specii, arbori cu spini lungi, ramificați. Frunze simplu și dublu-penate cu foliole mai mici. Flori verzi, poligame, în raceme sau panicule, cu 6-10 stamine libere. Fructul, o păstaie turtită.

VILLARSIA Vent., PLĂTICĂ, fam. Gentianaceae. Gen originar din Australia și Africa de S, cca 9 specii, plante de ape puțin adînci, erbacee, pînă la 0,60 m înălțime, cu frunze radicale, lung-pețiolate, întregi sau neregulat-dentate, rotunde sau reniforme. Peduncul neînfrunzit sau numai cu cîteva frunze. Flori, de obicei, galbene, caliciul cu 5 lacinii lanceolați, corolă lat-campanulată, stamine cu antere mobile, sagitate. Fruct, capsulă cu o singură lojă, care se deschide cu 4 clape.

plătică, plătici s. f. ((intl.) fleac, nimic, chestie neînsemnată.

PLĂTICĂ s. v. glădiță.

PLĂTICĂ s. (BOT.; Gleditschia triacanthos) glădiță, (reg.) roșcovar, salcîm, roșcov-sălbatic.

plătică, plătici, s.f. (reg.) fiecare dintre cele două bucăți de slănină (cu șorici) care se scot după tăierea porcului; bucată mare de slănină.