SALCÎM, salcîmi, s. m. Arbore din familia leguminoaselor, cu ramurile prevăzute cu spini, cu frunze compuse, cu flori albe, melifere și foarte mirositoare, dispuse în ciorchine, cu lemnul tare și rezistent la umezeală; este plantat mai ales pentru fixarea terenurilor mobile sau în perdele de apărare împotriva vînturilor (Robinia pseudacacia). Mîna lui Radu Comșa s-a înfipt într-un ghimpe din trunchiul salcîmului. C. PETRESCU, Î. II 271. Pe stradă plouă, salcîmii se scutură, frunzele cad... E început de toamnă. DEMETRESCU, O. 115. Niște salcîmi mari creșteau pe amîndouă părțile casei. CONTEMPORANUL, III 781.