SAIGIU, saigii, s. m. Slujbaș al Porții Otomane care strângea în Țările Române darea plătită în oi; p. ext. slujbaș al stăpânirii care număra oile în acest scop. [Pr.: sa-i-. – Var.: (înv.) saegiu s. m.] – Din tc. sayici.

saeagiu sm vz saigiu

saegi sm vz saigiu

saegiu sm vz saigiu

saigen sm vz saigiu

saiggi v vz saigi

saiggie sf vz saigie

saiggiu sm vz saigiu

saigi [At: ȘIO II₁, 308 / P: sa-i~ / V: ~ggi / Pzi: ~igesc / E: drr saigiu] 1 vi (Înv) A îndeplini funcția de saigiu (1). 2 vt(a) A strânge (cu sila) beilicul sau oieritul.

saigie sf [At: ȘIO II₁, 308 / P: sa-i~ / V: ~ggie^[1] / Pl: ~ii / E: saigiu + -ie] 1 (Înv) Slujba saigiului (1). 2 Strângere a birului beilicului sau oieritului Si: saigit. corectat(ă)

saigiu sm [At: DOC. EC. 67 / P: sa-i~ / V: saeagiu, saegi, saegiu, ~gen, ~ggiu, ~ingiu / Pl: ~ii / E: tc sayici] 1 Slujbaș însărcinat de Poartă cu strângerea beilicului și a oieritului din țările române. 2 Slujbaș al stăpânirii care număra oile în vederea perceperii beilicului. 3 (Înv; spc; îf saegiu) Furnizor de vite din țările române pentru măcelăria împărătească din Constantinopol. 4 (Înv) Persoană care îndeplinea diverse funcții la grajd(urile domnești) Vz comis, grăjdar. 5 (Dob; lpl) Fiecare dintre flăcăii care, în noaptea din ajunul zilei sfântului Dumitru, merg din casă în casă (unul îmbrăcat în cadână), jucând și cântând. 6 (Pex) Datină îndeplinită de saigii (5).

saingiu sm vz saigiu

SAIGIU, saigii, s. m. Slujbaș al Porții Otomane care strângea în țările românești darea plătită în oi; p. ext. slujbaș al stăpânirii care număra oile în acest scop. [Pr.: sa-i-. – Var.: (înv.) saegiu s. m.] – Din tc. sayıcı.

SAEGIU s. m. v. saiggiu.

SAIGGI², saiggesc, vb. IV. Intranz. (Învechit și popular; și în forma saigi) A îndeplini funcția de saiggiu; p. ext. a lua cu hapca. Și firman îi da, ca să haiducească, ca să saiggească. TEODORESCU, P. P. 671. Turme ce găsea, toate le scria și le saiggea. id. ib. 672. – Pronunțat: sa-ig-. – Variantă: saigi vb. IV.

SAIGGIE s. f. (Învechit și popular; și în forma saigie) Slujba saiggiului. C-acum mi-a venit și mie Ca să plec în saiggie. TEODORESCU, P. P. 670. – Pronunțat: sa-ig-. – Variantă: saigie s. f.

SAIGGIU, saiggii, s. m. (Învechit și popular; și în forma saiggi) Slujbaș al Porții, care strîngea în Principatele romîne contribuția obligatorie în oi, cumpărînd oile pe prețuri scăzute, stabilite din oficiu; p. ext. (în poezia populară) slujbaș al stăpînirii care număra oile în acest scop. Dobrogean Tudor, Saiggi Tudor. TEODORESCU, P. P. 671. – Pronunțat: sa-ig-. – Variante: saegiu (IORGA, I. L. I 29), saiggi s. m.

SAIGI vb. IV v. saiggi.

SAIGGI², saiggesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A îndeplini funcția de saiggiu; p. ext. a lua cu hapca. [Pr.: sa-i-. – Var.: saigi vb. IV] – Din saiggiu.

SAIGGIE s. f. (Înv. și reg.) Slujba saiggiului. [Pr.: sa-i-. – Var.: saigie s. f.] – Din saiggiu + suf. -ie.

SAIGGIU, saiggii, s. m. (Înv. și reg.) Slujbaș al Porții care strîngea în Principatele Romîne darea plătită în oi; p. ext. slujbaș al stăpînirii care număra oile în acest scop. [Var.: saegiu, saiggi, saigiu s. m.] – Tc. sayıcı.

SAIGI vb. IV. v. saiggi.

saegiu m. 1. omul stăpânirii însărcinat să numere oile pentru perceperea taxei (în cântecele dobrogene și oltene): dobrogean Tudor, saegi Tudor POP.; 2. pl. obiceiu în Dobrogea în noaptea spre sf. Dumitru: mai mulți flăcăi (unul îmbrăcat ca o cadână) se duc din casă în casă jucând și cântând din fluiere și cavale. [Turc. SAYDJI, cel ce numără].

saegíŭ V. saigiŭ.

saigésc v. intr. P.P. Funcționez ca saigiŭ.

saigíe f. P.P. Funcțiunea de saigiŭ.

saigíŭ și saiegíŭ m. (turc. saĭycy, cel ce numără oile ca să le taxeze). Perceptor care, supt Turcĭ, lua taxă după număru oilor. Pl. Flăcăĭ care, în noaptea din ajunu sfîntuluĭ Dumitru, umblă cîntînd (cu văluritu) pe la case pin unele sate din Dobrogea. – Și saingiŭ.

saigiu (desp. sa-i-) s. m., art. saigiul; pl. saigii, art. saigiii (desp. -gi-ii)

saigiu (sa-i-) s. m., art. saigiul; pl. saigii, art. saigiii (-gi-ii)

saigiu s. m. (sil. sa-i-), art. saigiul; pl. saigii, art. saigiii

saegiu (saegii), s. m. – Băiat la cai, rîndaș. – Var. saigiu. Tc. sayici (Șeineanu, II, 307).

saigiu (saigii), s. m. – 1. Geambaș, furnizor de oi pentru sultan. – 2. (Dobr.) Tînăr care umblă din casă în casă în ajunul zilei de Sfîntul Dumitru. – Var. sa(i)egiu, saingiu. Tc. sayici (Șeineanu, II, 307). – Der. saigi, vb. (a îndeplini funcția de saigiu); saigie, s. f. (slujba de saigiu).

saegiu, saegii, s.m. (înv. și reg.) 1. omul stăpânirii însărcinat cu numărătoarea oilor, pentru perceperea taxelor de oierit. 2. (la pl.) flăcăi care cântau din fluiere și cavale, jucând pe la casele oamenilor, în virtutea unui vechi obicei.

saigi, saigesc, vb. IV (înv. și reg.) a îndeplini funcția de saigiu (strângător al beilicului, al oieritului).

saigie, saigii, s.f. (înv.) slujba saigiului (v.); faptul de a saigi; saigit.

saigiu, saigii, s.m. (înv.) 1. slujbaș al Porții otomane care strângea în Țările Române darea plătită în oi; slujbaș al stăpânirii care număra oile în acest scop. 2. (în forma: saegiu) furnizor de vite din Țările Române pentru măcelăria împărătească din Constantinopol. 3. persoană care îndeplinea diverse funcții la grajdurile domnești; comis, grăjdar. 4. (la pl.; reg.) flăcăii care, în noaptea din ajunul zilei sfântului Dumitru, merg din casă în casă jucând și cântând, în virtutea unei datini.