saegiu m. 1. omul stăpânirii însărcinat să numere oile pentru perceperea taxei (în cântecele dobrogene și oltene): dobrogean Tudor, saegi Tudor POP.; 2. pl. obiceiu în Dobrogea în noaptea spre sf. Dumitru: mai mulți flăcăi (unul îmbrăcat ca o cadână) se duc din casă în casă jucând și cântând din fluiere și cavale. [Turc. SAYDJI, cel ce numără].