SAIGGI², saiggesc, vb. IV. Intranz. (Învechit și popular; și în forma saigi) A îndeplini funcția de saiggiu; p. ext. a lua cu hapca. Și firman îi da, ca să haiducească, ca să saiggească. TEODORESCU, P. P. 671. Turme ce găsea, toate le scria și le saiggea. id. ib. 672. – Pronunțat: sa-ig-. – Variantă: saigi vb. IV.