7 definiții pentru saigie
Explicative DEX
saigie sf [At: ȘIO II1, 308 / P: sa-i~ / V: ~ggie[1] / Pl: ~ii / E: saigiu + -ie] 1 (Înv) Slujba saigiului (1). 2 Strângere a birului beilicului sau oieritului Si: saigit. corectat(ă)
- În original, fără accent — LauraGellner
SAIGIE s. f. v. saiggie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SAIGIE s. f. v. saiggie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
saigíe f. P.P. Funcțiunea de saigiŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
saiggie sf vz saigie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SAIGGIE s. f. (Învechit și popular; și în forma saigie) Slujba saiggiului. C-acum mi-a venit și mie Ca să plec în saiggie. TEODORESCU, P. P. 670. – Pronunțat: sa-ig-. – Variantă: saigie s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SAIGGIE s. f. (Înv. și reg.) Slujba saiggiului. [Pr.: sa-i-. – Var.: saigie s. f.] – Din saiggiu + suf. -ie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
saigie, saigii, s.f. (înv.) slujba saigiului (v.); faptul de a saigi; saigit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
saigie, saigiisubstantiv feminin
- 1. Slujba saigiului. DLRLC
- C-acum mi-a venit și mie Ca să plec în saiggie. TEODORESCU, P. P. 670. DLRLC
-
etimologie:
- saigiu + -ie. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.