15 definiții pentru sacerdoțiu sacerdociu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SACERDÓȚIU s. n. (Livr.) Rang, demnitate de preot; fig. chemare, misiune. ♦ (Colectiv) Cler, preoțime. – Din lat. sacerdotium.

sacerdoțiu sn [At: NEGULICI / V: (înv) ~ociu / Pl: ~ii / E: lat sacerdotium] 1 Preoțime. 2 Preoție. 3 (Pgn) Funcție (de mare răspundere). 4 (Pgn) Misiune (de mare răspundere). 5 (Fig) Ceea ce are un caracter venerabil. 6 (Fig) Ceea ce este demn de respectat. 7 (Nob) Ritual.

SACERDÓȚIU s. n. (Livr.) Rang, demnitate de preot; fig. chemare, misiune. ◊ (Colectiv) Cler, preoțime. – Din lat. sacerdotium.

SACERDÓȚIU s. n. Rangul, demnitatea de preot (v. preoție); fig. chemare, misiune. Judecătorii carii gîndesc la siguranța soțietății, la suferințele omenirii, la mărirea sacerdoțiului ce sînt chemați a esercita... sînt adevărați stîlpi ai templului Dreptății. RUSSO, S. 183. ♦ (Cu sens colectiv) Cler, preoțime.

SACERDÓȚIU s.n. 1. Rang, demnitate de preot. 2. Cler, preoțime. [Pron. -țiu. / < fr. sacerdoce, lat. sacerdotium].

SACERDÓȚIU s. n. 1. rang, demnitate de preot. 2. cler, preoțime. (< lat. sacerdotium)

SACERDÓȚIU ~i n. livr. 1) Funcția de sacerdot. 2) Totalitate a sacerdoților; cler. /<lat. sacerodotium

sacerdoțiu n. 1. darul preoției: 2. corp ecleziastic: răsboaiele medievale între Sacerdoțiul și Imperiul sunt celebre; 3. fig. ce are un caracter venerabil: paternitatea e un sacerdoțiu.

* sacerdóțiŭ n. (lat. sacerdotium). Preuție.

sacerdociu sn vz sacerdoțiu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sacerdóțiu (demnitatea de preot, cler) (livr.) [țiu pron. țiu] s. n., art. sacerdóțiul

sacerdóțiu (demnitatea de preot, cler) s. n. [-țiu pron. -țiu], art. sacerdóțiul; pl. sacerdóții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SACERDÓȚIU s. v. chemare, cler, menire, misiune, popie, preoție, preoțime, rol, rost, sarcină.

sacerdoțiu s. v. CHEMARE. CLER. MENIRE. MISIUNE. POPIE. PREOȚIE. PREOȚIME. ROL. ROST. SARCINĂ.

Intrare: sacerdoțiu
sacerdoțiu substantiv neutru
  • pronunție: -țiu pr. -țĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sacerdoțiu
  • sacerdoțiul
  • sacerdoțiu‑
plural
  • sacerdoții
  • sacerdoțiile
genitiv-dativ singular
  • sacerdoțiu
  • sacerdoțiului
plural
  • sacerdoții
  • sacerdoțiilor
vocativ singular
plural
sacerdociu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)