SACERDOȚIU s. n. Rangul, demnitatea de preot (v. preoție); fig. chemare, misiune. Judecătorii carii gîndesc la siguranța soțietății, la suferințele omenirii, la mărirea sacerdoțiului ce sînt chemați a esercita... sînt adevărați stîlpi ai templului Dreptății. RUSSO, S. 183. ♦ (Cu sens colectiv) Cler, preoțime.