17 definiții pentru sălbăticiune sălbătăciune sălbăteciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂLBĂTICIÚNE, sălbăticiuni, s. f. 1. Animal sălbatic. ♦ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăiește izolată, retrasă, departe de oameni și de civilizație. 2. Loc sau ținut sălbatic, pustiu; starea unui ținut sălbatic. [Var.: (pop.) sălbătăciúne s. f.] – Sălbatic + suf. -iune.

SĂLBĂTICIÚNE, sălbăticiuni, s. f. 1. Animal sălbatic. ♦ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăiește izolată, retrasă, departe de oameni și de civilizație. 2. Loc sau ținut sălbatic, pustiu; starea unui ținut sălbatic. [Var.: (pop.) sălbătăciúne s. f.] – Sălbatic + suf. -iune.

sălbăticiune sf [At: CR (1830), 3952/28 / V: (pop) ~tăc~, (reg) ~tec~ / Pl: ~ni / E: sălbatic + -iune] 1 (Pop; csc) Animal sălbatic (5) (pentru vânat) Si: (reg) sălbăticie (3), sălbăticime (2), sălbăticitură. 2 Epitet pentru o persoană care fuge de lume și care trăiește izolată, retrasă, departe de oameni (și de civilizație). 3 (Înv; îf sălbătăciune) Sălbăticie (2). 4-9 (Îvr; îf sălbătăciune) Sălbăticie (6-7, 9-10, 12-13).

SĂLBĂTICIÚNE, sălbăticiuni, s. f. (Și în forma sălbătăciune) 1. Animal sălbatic. Sălbătăciunea năvăli speriată pe plai, din adăpostul ocrotitor al desișului de ramuri. DUMITRIU, N. 148. Erau păduri domnești și numai sălbătăciunile și pădurarii le cutreierau. AGÎRBICEANU, S. P. 116. Cătăline, ați întîlnit multe sălbăticiuni? DELAVRANCEA, O. II 105. 2. Loc sau ținut pustiu, sălbatic. Cum era să vin eu singur prin sălbătăciunea asta? GALACTION, O. I 211. – Variantă: sălbătăciúne s. f.

SĂLBĂTICIÚNE ~i f. 1) Animal sălbatic. 2) Loc sălbatic. 3) fig. Persoană care se izolează, reducând la minimum contactele cu oamenii. /sălbatic + suf. ~iune

SĂLBĂTĂCIÚNE s. f. v. sălbăticiune.

SĂLBĂTĂCIÚNE s. f. v. sălbăticiune.

SĂLBĂTĂCIÚNE s. f. v. sălbăticiune.

sălbătăciune sf vz sălbăticiune

sălbăteciune sf vz sălbăticiune

sălbătăcĭúne f. (d. a se sălbătăci saŭ d. sălbatic, ca it. salvaggina, selvaggina, selvaggiume, pv. salvatgina). Est. Feară, animal sălbatic, maĭ ales vînat: a mînca sălbătăcĭunĭ. V. mortăcĭune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sălbăticiúne s. f., g.-d. art. sălbăticiúnii; pl. sălbăticiúni

sălbăticiúne s. f., g.-d. art. sălbăticiúnii; pl. sălbăticiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂLBĂTICIÚNE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violență, vitregie.

sălbăticiune s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENȚĂ. VITREGIE.

SĂLBĂTICIUNE s. bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, (pop.) gadină, jiganie, (reg.) ciută, sălbăticie, sălbăticime, (Transilv. și Mold.) gad, (Transilv.) sălbăticitură. (În pădure trăiesc multe ~.)

SĂLBĂTĂCIÚNE s. v. barbarie, primitivism, primitivitate, pustietate, pustiu, sălbăticie.

sălbătăciune s. v. BARBARIE. PRIMITIVISM. PRIMITIVITATE. PUSTIETATE. PUSTIU. SĂLBĂTICIE.

Intrare: sălbăticiune
sălbăticiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sălbăticiune
  • sălbăticiunea
plural
  • sălbăticiuni
  • sălbăticiunile
genitiv-dativ singular
  • sălbăticiuni
  • sălbăticiunii
plural
  • sălbăticiuni
  • sălbăticiunilor
vocativ singular
plural
sălbătăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sălbătăciune
  • sălbătăciunea
plural
  • sălbătăciuni
  • sălbătăciunile
genitiv-dativ singular
  • sălbătăciuni
  • sălbătăciunii
plural
  • sălbătăciuni
  • sălbătăciunilor
vocativ singular
plural
sălbăteciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

sălbăticiune sălbătăciune sălbăteciune

  • 1. Animal sălbatic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fiară attach_file 3 exemple
    exemple
    • Sălbătăciunea năvăli speriată pe plai, din adăpostul ocrotitor al desișului de ramuri. DUMITRIU, N. 148.
      surse: DLRLC
    • Erau păduri domnești și numai sălbătăciunile și pădurarii le cutreierau. AGÎRBICEANU, S. P. 116.
      surse: DLRLC
    • Cătăline, ați întîlnit multe sălbăticiuni? DELAVRANCEA, O. II 105.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăiește izolată, retrasă, departe de oameni și de civilizație.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Loc sau ținut sălbatic, pustiu; starea unui ținut sălbatic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cum era să vin eu singur prin sălbătăciunea asta? GALACTION, O. I 211.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Sălbatic + sufix -iune.
    surse: DEX '98 DEX '09