SĂLBĂTICIUNE, sălbăticiuni, s. f. (Și în forma sălbătăciune) 1. Animal sălbatic. Sălbătăciunea năvăli speriată pe plai, din adăpostul ocrotitor al desișului de ramuri. DUMITRIU, N. 148. Erau păduri domnești și numai sălbătăciunile și pădurarii le cutreierau. AGÎRBICEANU, S. P. 116. Cătăline, ați întîlnit multe sălbăticiuni? DELAVRANCEA, O. II 105. 2. Loc sau ținut pustiu, sălbatic. Cum era să vin eu singur prin sălbătăciunea asta? GALACTION, O. I 211. – Variantă: sălbătăciune s. f.