sălbăticiune sf [At: CR (1830), 395²/28 / V: (pop) ~tăc~, (reg) ~tec~ / Pl: ~ni / E: sălbatic + -iune] 1 (Pop; csc) Animal sălbatic (5) (pentru vânat) Si: (reg) sălbăticie (3), sălbăticime (2), sălbăticitură. 2 Epitet pentru o persoană care fuge de lume și care trăiește izolată, retrasă, departe de oameni (și de civilizație). 3 (Înv; îf sălbătăciune) Sălbăticie (2). 4-9 (Îvr; îf sălbătăciune) Sălbăticie (6-7, 9-10, 12-13).