16 definiții pentru sălbăticime sălbătăcime sălbătecime selbătăcime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂLBĂTICÍME, (2) sălbăticimi, s. f. 1. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. 2. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată). [Var.: (pop.) sălbătăcíme s. f.] – Sălbatic + suf. -ime.

sălbăticime sf [At: CALENDARIU (1814) / V: (îvp) ~tăci~, ~teci~, (reg) selbătăc~ / Pl: ~mi / E: sălbatic + -ime] 1 (Înv; îf sălbătăcime) Sălbăticie (2). 2 (Reg) Sălbăticiune (1). 3 (Prc; îf sălbătăcime) Carne de sălbăticiune (1). 4 (Buc; îf sălbătăcime) Mulțime de animale sălbatice (5) (pentru vânat). 5 (Rar; mpl; îf sălbătăcime, sălbătecime) Sălbăticiune (6). 6 (Îvr) Mulțime de sălbatici (19). 7-8 (Înv; îf sălbătăcime) Sălbăticie (9-10). 9-10 Sălbăticie (12-13). 11 (Înv; îf sălbătăcime) Sălbăticie (19).

SĂLBĂTICÍME, sălbăticimi, s. f. 1. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. 2. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată). [Var.: (pop.) sălbătăcíme s. f.] – Sălbatic + suf. -ime.

SĂLBĂTICÍME, sălbăticimi, s. f. 1. (Învechit; și în forma sălbătăcime) Însușirea a ceea ce este sălbatic, cruzime, brutalitate, furie, turbare. V. sălbăticie. 2. Animal sălbatic, sălbăticiune. Care sălbătăcime cum o vedea, o lăsa să se ducă în treabă-și. MARIAN, T. 43. 3. Loc nelocuit de oameni și depărtat de orice viață omenească; sălbăticie, pustietate. Se minună cînd văzu așa casă frumoasă într-o astfel de sălbătăcime. ISPIRESCU, L. 355. – Variantă: sălbătăcíme s. f.

SĂLBĂTICÍME ~i f. 1) Totalitate de animale sălbatice. 2) Loc sălbatic, nelocuit (departe de lumea civilizată). /sălbatic + suf. ~ime

sălbăticíme și (est) -ăcíme f. Sălbătăcĭune. Sălbăticie.

SĂLBĂTĂCÍME s. f. v. sălbăticime.

SĂLBĂTĂCÍME s. f. v. sălbăticime.

SĂLBĂTĂCÍME s. f. v. sălbăticime.

sălbătăcime sf vz sălbăticime

sălbătecime sf vz sălbăticime

selbătăcime sf vz sălbăticime


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sălbăticíme s. f., g.-d. art. sălbăticímii; (locuri, animale) pl. sălbăticími

sălbăticíme s. f., g.-d. art. sălbăticímii; (locuri, animale) pl. sălbăticími


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂLBĂTICÍME s. v. barbarie, bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, primitivism, primitivitate, sălbăticie, sălbăticiune.

sălbăticime s. v. BARBARIE. BESTIE. DIHANIE. FIARĂ. JIVINĂ. LIGHIOANĂ. PRIMITIVISM. PRIMITIVITATE. SĂLBĂTICIE. SĂLBĂTICIUNE.

SĂLBĂTĂCÍME s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, pustietate, pustiu, răutate, sălbăticie, violență, vitregie.

sălbătăcime s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. PUSTIETATE. PUSTIU. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENȚĂ. VITREGIE.

Intrare: sălbăticime
sălbăticime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sălbăticime
  • sălbăticimea
plural
  • sălbăticimi
  • sălbăticimile
genitiv-dativ singular
  • sălbăticimi
  • sălbăticimii
plural
  • sălbăticimi
  • sălbăticimilor
vocativ singular
plural
sălbătăcime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sălbătăcime
  • sălbătăcimea
plural
  • sălbătăcimi
  • sălbătăcimile
genitiv-dativ singular
  • sălbătăcimi
  • sălbătăcimii
plural
  • sălbătăcimi
  • sălbătăcimilor
vocativ singular
plural
sălbătecime
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
selbătăcime
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

sălbăticime sălbătăcime sălbătecime selbătăcime

etimologie:

  • Sălbatic + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09