3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂNGERÁT1 s. n. Sângerare. – V. sângera.

SÂNGERÁT1 s. n. Sângerare. – V. sângera.

SÂNGERÁT2, -Ă, sângerați, -te, adj. 1. Plin de sânge; care sângerează (1); însângerat. ♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat. ♦ Fig. îndurerat. 2. (Reg.; despre îmbrăcăminte, obiecte etc.) Pătat de sânge, plin de sânge. ♦ Amestecat cu sânge. Apă sângerată. 3. Fig. De culoarea sângelui; roșu-aprins, sângeriu, sângeros (4). 4. (Pop.; despre vite) Care este bolnav de sânge (6). – V. sângera.

sângerat1 sn [At: DL / Pl: ? / E: sângera] (Rar) 1-2 Sângerare (1-2).

sângerat2, ~ă [At: HELIADE, L. B. I, 244/26 / Pl: ~ați, ~e / E: sângera] 1 a Care sângerează (1) Si: sângerând (1), (înv) sângeratic (5), sângeros (10). 2 a Plin de sânge (1) Si: însângerat, sângerând (2), (înv) însângerat, sângerător, (îvr) sângios (1), (înv) încruntat, sângeros (11). 3 sf (Med; înv) Sângerare (5). 4 a (Asr; d. ochi) Însângerat. 5 a (Îvp) Pătat sau stropit cu sânge. 6 a (Pex) Sangvinolent (2). 7 a (Fig) Sângeriu (1). 8 a (Pop; d. vite) Care suferă de sânge (69).

SÂNGERÁT2, -Ă, sângerați, -te, adj. 1. Plin de sânge; care sângerează (1); însângerat. ♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat. ♦ Fig. Îndurerat. 2. (Reg.; despre îmbrăcăminte, obiecte etc.) Pătat de sânge, plin de sânge. ♦ Amestecat cu sânge. Apă sângerată. 3. Fig. De culoarea sângelui; roșu-aprins, sângeriu, sângeros (4). 4. (Pop.; despre vite) Care este bolnav de sânge (6). – V. sângera.

SÂNGERÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SÂNGERA. 2) (despre ochi) Care este roșu (ca de sânge); injectat; congestionat. 3) (despre îmbrăcăminte și alte obiecte) Care este pătat cu sânge. /v. a sângera

sângerat a. 1. pătat de sânge: ochi sângerați; 2. roșu ca sângele: spuma lor e sângerată BĂLC.; 3. din care curge sânge: buzele ei părea că-s sângerate EM.; 4. V. sângerătură; 5. fig. îndurerat: era cu inima sângerată.

SÂNGERÁ, sângerez, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A pierde sau a face să piardă sânge; a fi rănit sau a răni. ◊ Expr. A-i sângera (cuiva) inima = a fi îndurerat, a suferi sau a îndurera pe cineva, a-l face să sufere. ♦ Intranz. (Despre răni) A lăsa să curgă sânge. ♦ Intranz. Fig. A se osteni foarte mult; a se chinui; a suferi, a îndura multe. 2. Tranz. A efectua o sângerare (2). 3. Intranz. Fig. (Despre cer) A se înroși, a deveni roșu. 4. Intranz. și refl. (Pop.; despre vite) A se îmbolnăvi de sânge (6). [Prez. ind. și: (reg.) sấnger] – Lat. sanguinare.

sângera [At: (sec. XVI) CUV. D. BĂTR. II, 470/10) / Pzi: ~rez, (rar) sânger / E: lat sanguinare] 1-2 vit A avea sau a face să aibă scurgere (abundentă) de sânge (1) (prin tăiere, lovire etc.). 3-4 vit A pierde sau a face să piardă sânge (1). 5-6 vrt A-i curge sau a face să-i curgă sânge (1) Si: (înv) a crunta (2-3), a încrunta. 7-8 vit (Fig; de obicei îcr „inimă”, „suflet” sau un echivalent al acestora) A fi sau a face să fie copleșit de tristețe, de mâhnire etc. 9-10 vit (Fig) A suferi sau a face să sufere (moral). 11 vt A face o sângerare (2). 12 vt (Pop; c. i. vite, cai, oi etc.) A lăsa sânge (1) în scop terapeutic, de obicei pentru a vindeca de sânge (69) Si: (reg) a stricni. 13 vi (Fig) A deveni roșu. 14 vr (Pex) A se colora în roșu. 15-16 vir (Pop; d. vite, cai, oi etc.) A (se) îmbolnăvi sau a fi bolnav de sânge (69) Si: a se însplina. 17-18 vir (Pop; d. vite, cai, oi etc.) A crăpa din cauza ingerării unei cantități prea mari de trifoi. 19-20 vir (Înv; d. animale) A se îmbolnăvi ca urmare a îngroșării exagerate a sângelui (1). 21 vt (Reg; c. i. oameni) A lua sânge (1).

SÂNGERÁ, sângerez, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A pierde sau a face să piardă sânge; a fi rănit sau a răni. ◊ Expr. A-i sângera (cuiva) inima = a fi îndurerat, a suferi sau a îndurera pe cineva, a-l face să sufere. ♦ Intranz. (Despre răni) A lăsa să curgă sânge. ♦ Intranz. Fig. A se osteni foarte mult; a se chinui; a suferi, a îndura multe nenorociri. 2. Tranz. A efectua o sângerare (2). 3. Intranz. Fig. (Despre cer) A se înroși, a deveni roșu. 4. Intranz. și refl. (Pop.; despre vite) A se îmbolnăvi de sânge (6). [Prez. ind. și: (reg.) sânger] – Lat. sanguinare.

SÎNGERÁ, sîngerez, vb. I. 1. Intranz. (Despre răni sau părți rănite ale corpului; p. ext. despre ființe) A pierde sau a lăsa să curgă sînge. Pentru aurul pîinii, pentru care-am luptat și sîngerat. VINTILĂ, O. 36. Ea, biata, nu mai vede spinii Și-adună flori, și mîna ei Îi sîngera, dar nu o doare, Că pentru-n spin avea o floare. COȘBUC, P. II 263. Cînd se atingea de cîte un colț de piatră, cărnurile îi sîngera. ISPIRESCU, L. 195. Rana veche ușor sîngerează, se zice despre o durere veche care revine. ♦ Fig. A suferi, a îndura multe nenorociri. N-ar fi decît natural, că doar am sîngerat destul pentru patrie. REBREANU, P. S. 118. Asupra mea se năpustiră... Onoarea mea o nimiciră, Am sîngerat, dar am tăcut. MACEDONSKI, O. I 38. ◊ Expr. A-i sîngera (cuiva) inima = a fi îndurerat, a suferi (sau, tranz., a îndurera pe cineva, a face să sufere). Transformate în fraze, lucrurile care-i sîngerau lui inima apăreau reci, mărunte și fără nici o importanță. REBREANU, R. I 298. Dacă cineva ar fi scris cugetările mele, ar fi făcut să sîngereze inima ce ar fi citit. BOLINTINEANU, O. 387. 2. Tranz. A face zgîrieturi sau răni din care curge sînge; a răni. Tătarul își găti sulița care sîngerase în ziua aceea multe trupuri. SADOVEANU, O. VII 13. Scăpasem de provizie uscată, de carnea sărată la butoi, de pesmeții pietroși în care ne rupeam dinții și ne sîngeram gingiile. BART, S. M. 96. O, nu mi-e că mi-am sîngerat La prag piciorul într-un cui, Dar mi-e că e păcat! Om bun ca dînsul nimeni nu-i. COȘBUC, P. I 94. (Fig.) Și nu te-ar ierta moșia, ba te-ar ține chiar de rău De i-ai sîngera ogorul numai pentru păsul tău. DAVILA, V. V. 121. ◊ Refl. Cu cuțitele lor se sîngerară și moldovenii, și-și atinseră pe rînd buzele de picăturile rubinii de sînge. SADOVEANU, O. VII 19. Fugit-a taurul? întrebară oamenii. – N-a fugit, răspunse el și nici n-a mai fugi, căci l-am omorît. Uitați la gurile cînilor cum s-au sîngerat în el. RETEGANUL, P. IV 43. 3. Intranz. Fig. A avea culoarea sîngelui, a se înroși. La zare neaua piscurilor sîngera în amurg. M. I. CARAGIALE, C. 39. Nori se bat la orizon, Tot apusul sîngerează. MACEDONSKI, O. I 200. 4. Intranz. și refl. (Despre vite) A se îmbolnăvi de sînge (6). Vacilor care se sîngeră să li se dea piatră vînătă și ștevie ca să le treacă. ȘEZ. XII 162. – Prez. ind. și: sî́nger (STANCU, D. 99).

SÎNGERÁT, -Ă, sîngerați, -te, adj. 1. (Despre ființe sau despre părți ale corpului) Plin de sînge, din care curge sînge; rănit, tăiat. O sărmană păsărică a picat moartă sub stejar. Vînătorul vesel o azvîrlă sîngerată în tolba sa. ODOBESCU, S. III 36. Cad trupuri peste trupuri grămadă, sîngerate, Și tot rămîn în urmă, ca spicuri săcerate. ALECSANDRI, P. II 158. Cînd mă deșteptai din amețeala mea, văzui calul numai spumă și coastele lui sîngerate de pinteni. NEGRUZZI, S. I 67. ◊ Fig. Atît de albă fața-i ș-atît de nemișcată, Dar ochi-i ard în friguri și buza-i sîngerată. EMINESCU, O. I 96. ♦ Fig. Îndurerat. Peste sufletul lui greu izbit și sîngerat se așeza o liniște ș-o hotărîre. SADOVEANU, O. VII 103. Așa-n răstriștea vieții, poetul și el tace Cu inima rănită în pieptul sîngerat. MACEDONSKI, O. I 108. ♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat, înroșit de sînge. În lumina trandafirie îi fulgerară o clipită ochii sîngerați. SADOVEANU, O. VIII 106. Spume făcea la gură; dinții îi scrîșneau și ochii săi sîngerați se holbaseră. NEGRUZZI, S. I 165. 2. (Învechit și popular, despre obiecte) Pătat de sînge, plin de sînge. Ne caută ceasloavele și cînd le vede așa sîngerate cum erau, își pune mînele în cap de năcaz. CREANGĂ, A. 4. Duhul răzbunării cu manta-i sîngerată. ALEXANDRESCU, M. 31. Eu n-am fost... învățată Să spăl cîrpe sîngerate De la voinici aruncate. BIBICESCU, P. P. 168. ◊ Fig. Războiul e bici groaznic, care moartea îl iubește Și ai lui sîngerați dafini națiile îi plătesc. ALEXANDRESCU, M. 16. ♦ Amestecat cu sînge. Se pleca ca să bea apă, Macovei îi da în ceafă, De bea apă sîngerată, Cu măsele-amestecată. TEODORESCU, P. P. 592. 3. Fig. De culoarea sîngelui, roșu-aprins. Spre asfințit multă vreme zarea rămînea sîngerată. Pădurile și apele deodată se cufundau în umbră. SADOVEANU, O. VIII 136. 4. (Popular, despre vite) Care e bolnav de sînge (6). O vacă a murit sîngerată, una a murit de bătrînețe. STĂNOIU, C. I 81. Ce-i lipsește cerbului de nu paște? Poate nu-l adapă la vreme și poate că-i sîngerat. SBIERA, P. 176.

A SÂNGERÁ ~éz 1. intranz. 1) (despre răni sau despre părți ale corpului) A elimina sânge. 2) fig. A îndura foarte mult. * A-i ~ cuiva inima a fi cuprins de o mare durere. 3) fig. (despre cer) A deveni roșu-aprins (ca sângele). 2. tranz. (animale sacrificate) A supune operației de recoltare a sângelui. /<lat. sanguinare

sângerà v. 1. a curge sânge din: îi sângeră nasul; 2. fig. a simți o durere asemenea unei răni sângeroase; ne sângeră inima; 3. a umplea de sânge. [Macedo-rom. sândzina = lat. SANGUINARE].

2) sî́nger și (ob.) -réz, a -á v. intr. (lat. sánguino, -náre [intr.], it. sanguinare, pv. sangnar, fr. saigner, cat. sp. pg. sangrar). Emit sînge: rana sîngerează încă. Fig. Inima îmĭ sîngerează. V. tr. Lovesc în cît să curgă sînge: glonțu l-a sîngerat la un picĭor. – Și însîngerez ca v. tr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sângerá (a ~) vb., ind. prez. 3 sângereáză

sângerá vb., ind. prez. 1 sg. sângeréz, 3 sg. și pl. sângereáză

arată toate definițiile

Intrare: sângerat (adj.)
sângerat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sângerat
  • sângeratul
  • sângeratu‑
  • sângera
  • sângerata
plural
  • sângerați
  • sângerații
  • sângerate
  • sângeratele
genitiv-dativ singular
  • sângerat
  • sângeratului
  • sângerate
  • sângeratei
plural
  • sângerați
  • sângeraților
  • sângerate
  • sângeratelor
vocativ singular
plural
Intrare: sângerat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sângerat
  • sângeratul
  • sângeratu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sângerat
  • sângeratului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: sângera
sângera1 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sângera
  • sângerare
  • sângerat
  • sângeratu‑
  • sângerând
  • sângerându‑
singular plural
  • sângerea
  • sângerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sângerez
(să)
  • sângerez
  • sângeram
  • sângerai
  • sângerasem
a II-a (tu)
  • sângerezi
(să)
  • sângerezi
  • sângerai
  • sângerași
  • sângeraseși
a III-a (el, ea)
  • sângerea
(să)
  • sângereze
  • sângera
  • sângeră
  • sângerase
plural I (noi)
  • sângerăm
(să)
  • sângerăm
  • sângeram
  • sângerarăm
  • sângeraserăm
  • sângerasem
a II-a (voi)
  • sângerați
(să)
  • sângerați
  • sângerați
  • sângerarăți
  • sângeraserăți
  • sângeraseți
a III-a (ei, ele)
  • sângerea
(să)
  • sângereze
  • sângerau
  • sângera
  • sângeraseră
sângera2 (1 -r) verb grupa I conjugarea I
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sângera
  • sângerare
  • sângerat
  • sângeratu‑
  • sângerând
  • sângerându‑
singular plural
  • sângeră
  • sângerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sânger
(să)
  • sânger
  • sângeram
  • sângerai
  • sângerasem
a II-a (tu)
  • sângeri
(să)
  • sângeri
  • sângerai
  • sângerași
  • sângeraseși
a III-a (el, ea)
  • sângeră
(să)
  • sângere
  • sângera
  • sângeră
  • sângerase
plural I (noi)
  • sângerăm
(să)
  • sângerăm
  • sângeram
  • sângerarăm
  • sângeraserăm
  • sângerasem
a II-a (voi)
  • sângerați
(să)
  • sângerați
  • sângerați
  • sângerarăți
  • sângeraserăți
  • sângeraseți
a III-a (ei, ele)
  • sângeră
(să)
  • sângere
  • sângerau
  • sângera
  • sângeraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sângerat (adj.)

  • 1. Plin de sânge; care sângerează.
    exemple
    • O sărmană păsărică a picat moartă sub stejar. Vînătorul vesel o azvîrlă sîngerată în tolba sa. ODOBESCU, S. III 36.
      surse: DLRLC
    • Cad trupuri peste trupuri grămadă, sîngerate, Și tot rămîn în urmă, ca spicuri săcerate. ALECSANDRI, P. II 158.
      surse: DLRLC
    • Cînd mă deșteptai din amețeala mea, văzui calul numai spumă și coastele lui sîngerate de pinteni. NEGRUZZI, S. I 67.
      surse: DLRLC
    • figurat Atît de albă fața-i ș-atît de nemișcată, Dar ochi-i ard în friguri și buza-i sîngerată. EMINESCU, O. I 96.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Despre ochi:
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: congestionat injectat attach_file 2 exemple
      exemple
      • În lumina trandafirie îi fulgerară o clipită ochii sîngerați. SADOVEANU, O. VIII 106.
        surse: DLRLC
      • Spume făcea la gură; dinții îi scrîșneau și ochii săi sîngerați se holbaseră. NEGRUZZI, S. I 165.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Peste sufletul lui greu izbit și sîngerat se așeza o liniște ș-o hotărîre. SADOVEANU, O. VII 103.
        surse: DLRLC
      • Așa-n răstriștea vieții, poetul și el tace Cu inima rănită în pieptul sîngerat. MACEDONSKI, O. I 108.
        surse: DLRLC
  • 2. regional (Despre îmbrăcăminte, obiecte etc.) Pătat de sânge, plin de sânge.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ne caută ceasloavele și cînd le vede așa sîngerate cum erau, își pune mînele în cap de năcaz. CREANGĂ, A. 4.
      surse: DLRLC
    • Duhul răzbunării cu manta-i sîngerată. ALEXANDRESCU, M. 31.
      surse: DLRLC
    • Eu n-am fost... învățată Să spăl cîrpe sîngerate De la voinici aruncate. BIBICESCU, P. P. 168.
      surse: DLRLC
    • figurat Războiul e bici groaznic, care moartea îl iubește Și ai lui sîngerați dafini națiile îi plătesc. ALEXANDRESCU, M. 16.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Amestecat cu sânge.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Apă sângerată.
        surse: DEX '09
      • Se pleca ca să bea apă, Macovei îi da în ceafă, De bea apă sîngerată, Cu măsele-amestecată. TEODORESCU, P. P. 592.
        surse: DLRLC
  • 3. figurat De culoarea sângelui; roșu-aprins, sângeros.
    exemple
    • Spre asfințit multă vreme zarea rămînea sîngerată. Pădurile și apele deodată se cufundau în umbră. SADOVEANU, O. VIII 136.
      surse: DLRLC
  • 4. popular (Despre vite) Care este bolnav de sânge.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • O vacă a murit sîngerată, una a murit de bătrînețe. STĂNOIU, C. I 81.
      surse: DLRLC
    • Ce-i lipsește cerbului de nu paște? Poate nu-l adapă la vreme și poate că-i sîngerat. SBIERA, P. 176.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi sângera
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

sângerat (s.n.)

etimologie:

  • vezi sângera
    surse: DEX '09 DEX '98

sângera

  • 1. intranzitiv tranzitiv A pierde sau a face să piardă sânge; a fi rănit sau a răni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răni attach_file 9 exemple
    exemple
    • Pentru aurul pîinii, pentru care-am luptat și sîngerat. VINTILĂ, O. 36.
      surse: DLRLC
    • Ea, biata, nu mai vede spinii Și-adună flori, și mîna ei Îi sîngera, dar nu o doare, Că pentru-n spin avea o floare. COȘBUC, P. II 263.
      surse: DLRLC
    • Cînd se atingea de cîte un colț de piatră, cărnurile îi sîngera. ISPIRESCU, L. 195.
      surse: DLRLC
    • Tătarul își găti sulița care sîngerase în ziua aceea multe trupuri. SADOVEANU, O. VII 13.
      surse: DLRLC
    • Scăpasem de provizie uscată, de carnea sărată la butoi, de pesmeții pietroși în care ne rupeam dinții și ne sîngeram gingiile. BART, S. M. 96.
      surse: DLRLC
    • O, nu mi-e că mi-am sîngerat La prag piciorul într-un cui, Dar mi-e că e păcat! Om bun ca dînsul nimeni nu-i. COȘBUC, P. I 94.
      surse: DLRLC
    • figurat Și nu te-ar ierta moșia, ba te-ar ține chiar de rău De i-ai sîngera ogorul numai pentru păsul tău. DAVILA, V. V. 121.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Cu cuțitele lor se sîngerară și moldovenii, și-și atinseră pe rînd buzele de picăturile rubinii de sînge. SADOVEANU, O. VII 19.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Fugit-a taurul? întrebară oamenii. – N-a fugit, răspunse el și nici n-a mai fugi, căci l-am omorît. Uitați la gurile cînilor cum s-au sîngerat în el. RETEGANUL, P. IV 43.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Rana veche ușor sângerează, se zice despre o durere veche care revine.
      surse: DLRLC
    • 1.2. figurat A suferi, a îndura multe nenorociri.
      exemple
      • N-ar fi decît natural, că doar am sîngerat destul pentru patrie. REBREANU, P. S. 118.
        surse: DLRLC
      • Asupra mea se năpustiră... Onoarea mea o nimiciră, Am sîngerat, dar am tăcut. MACEDONSKI, O. I 38.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. expresie A-i sângera (cuiva) inima = a fi îndurerat, a suferi sau a îndurera pe cineva, a-l face să sufere.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: suferi îndurera attach_file 2 exemple
        exemple
        • Transformate în fraze, lucrurile care-i sîngerau lui inima apăreau reci, mărunte și fără nici o importanță. REBREANU, R. I 298.
          surse: DLRLC
        • Dacă cineva ar fi scris cugetările mele, ar fi făcut să sîngereze inima ce ar fi citit. BOLINTINEANU, O. 387.
          surse: DLRLC
    • 1.3. intranzitiv (Despre răni) A lăsa să curgă sânge.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.4. intranzitiv figurat A se osteni foarte mult; a suferi, a îndura multe.
      surse: DEX '09 sinonime: chinui osteni suferi îndura
  • 2. tranzitiv A efectua o sângerare.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. intranzitiv figurat (Despre cer) A se înroși, a deveni roșu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înroși attach_file 2 exemple
    exemple
    • La zare neaua piscurilor sîngera în amurg. M. I. CARAGIALE, C. 39.
      surse: DLRLC
    • Nori se bat la orizon, Tot apusul sîngerează. MACEDONSKI, O. I 200.
      surse: DLRLC
  • 4. intranzitiv reflexiv popular (Despre vite) A se îmbolnăvi de sânge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Vacilor care se sîngeră să li se dea piatră vînătă și ștevie ca să le treacă. ȘEZ. XII 162.
      surse: DLRLC

etimologie: