17 definiții pentru sâneață săneață sâneț săneț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂNEÁȚĂ, sânețe, s. f. Pușcă primitivă cu cremene. [Var.: săneáță s. f., sânéț s. n.] – Din sl. svinĭcĭ „plumb”.

SÂNEÁȚĂ, sânețe, s. f. Pușcă primitivă cu cremene. [Var.: săneáță s. f., sânéț s. n.] – Din sl. svinĩcĩ „plumb”.

SĂNEÁȚĂ s. f. v. sâneață.

SĂNEÁȚĂ s. f. v. sâneață.

SÂNÉȚ s. n. v. sâneață.

SÂNÉȚ s. n. v. sâneață.

săneață sf vz sâneață[1] corectată

  1. În original: vz sineață, care te trimite la cuv. sâneață, unde este consemnată varianta de față — LauraGellner

SĂNEÁȚĂ s. f. v. sîneață.

SÎNEÁȚĂ, sînețe, s. f. (Învechit și arhaizant; și în forma sineață) Pușcă primitivă cu cremene. Ici-colo, un bănuț cu pajura ștearsă, vrun pieptene ori un vîrf de sineață, mîncat de rugină. C. PETRESCU, A. 23. Fiecare avea cîte o sineață pe umăr. GANE, N. II 67. Un... urs a smucit sineața din mîna vînătorului. NEGRUZZI, S. I 319. – Variante: săneáță (SADOVEANU, O. VII 131, ODOBESCU, S. I 65), sineáță (NEGRUZZI, S. I 319) s. f., sîneț (NEGRUZZI, S. I 118) s. n.

săneață f. V. sineață: vânătorii purtau sănețe OD.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sâneáță s. f., g.-d. art. sânéței; pl. sânéțe

sâneáță s. f., g.-d. art. sânéței; pl. sânéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÂNEÁȚĂ s. v. pușcă.

SÂNEÁȚĂ s. flintă, (înv. și reg.) durdă. (Trage cu ~.)

SÎNEAȚĂ s. flintă, (înv. și reg.) durdă. (Trage cu ~.)

Intrare: sâneață
sâneață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâneață
  • sâneața
plural
  • sânețe
  • sânețele
genitiv-dativ singular
  • sânețe
  • sâneței
plural
  • sânețe
  • sânețelor
vocativ singular
plural
săneață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săneață
  • săneața
plural
  • sănețe
  • sănețele
genitiv-dativ singular
  • sănețe
  • săneței
plural
  • sănețe
  • sănețelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâneț
  • sânețul
  • sânețu‑
plural
  • sânețe
  • sânețele
genitiv-dativ singular
  • sâneț
  • sânețului
plural
  • sânețe
  • sânețelor
vocativ singular
plural
săneț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)