3 intrări

Articole pe această temă:

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SẤMBĂTĂ, sâmbete, s. f., adv. 1. S. f. A șasea zi a săptămânii, care urmează după vineri. ◊ Sâmbăta Mare sau Sâmbăta Paștilor = sâmbăta din ajunul duminicii Paștilor. Sâmbăta morților (sau a moșilor) = nume dat anumitor sâmbete din an, în care se fac slujbe de pomenire și pomeni pentru morți. ◊ Expr. A purta (sau a ține cuiva) sâmbetele = a dușmăni, a pizmui, a urî pe cineva; a purta (cuiva) un gând rău, a căuta să facă rău cuiva. A se duce pe apa sâmbetei = a se pierde, a se prăpădi, a se distruge. 2. Adv.: a) în sâmbăta (1) imediat precedentă sau următoare. b) (Mai ales art.) într-o zi de sâmbătă (1), în timpul zilei de sâmbătă. c) (Art.) în fiecare sâmbătă (1). – Din sl. sonbota.

sâmbătă [At: COD. VOR2. 8r/9 / V: (înv) simbâtă[1] / Pl: ~bete, (înv) ~te / G-D și: (înv) ~betei, (pop) ~betii / E: slv сѫбота] 1 sf Ziua a șasea a săptămânii, care urmează după vineri Vz sabat. 2 sf (În tradițiile populare; îs) ~ mare sau ~ Paștilor (ori Paștelui) Sâmbăta din ajunul duminicii Paștilor. 3 sf (Îs) ~ morților (sau moșilor) Nume dat anumitor sâmbete din an, în care se fac slujbe și pomeni pentru morți. 4 sf (Șîs) ~ brânzei Ultima sâmbătă dinaintea postului mare, în care se lasă sec de Paști. 5 sf (Șîs) ~ părinților (sau plăcintelor) Sâmbăta precedentă lăsatului de sec în care se fac slujbe pentru morți. 6 sf (Îs) ~ pietrii Sâmbăta de după Rusalii, sărbătorită pentru a feri culturile de ploaie cu piatră. 7 sf (Șîs) Apa ~betei Apă despre care se crede că se află sub pământ și care curge spre lumea celor morți. 8 sf (Îe) A se duce pe apa ~tei A se pierde. 9 sf (Pop; îe) A purta (sau, rar, a paște, a ține, a păzi, a păstra) (cuiva) ~betele A face pomană în fiecare sâmbătă până la 40 de zile după moartea cuiva. 10 sf (Pop; îae) A urmări pe cineva cu gând rău. 11 sf (Îae) A dușmăni pe cineva. 12 sf (Reg; îae) A purta slujbele cuiva. 13 sf (Reg; îe) A-i lipsi cuiva o ~ sau a nu fi în toate ~betele A fi nebun. 14 sf (Îvr) Săptămână (1). 15 av În sâmbăta imediat următoare sau precedentă. 16 av (Șîf sâmbăta) Într-o zi de sâmbătă. 17 av (Mai ales îf sâmbăta) În fiecare sâmbătă.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: simbătă LauraGellner

SẤMBĂTĂ, sâmbete, s. f., adv. 1. S. f. A șasea zi a săptămânii, care urmează după vineri. ◊ Sâmbăta Mare sau Sâmbăta Paștilor = sâmbăta din ajunul duminicii Paștilor. Sâmbăta morților (sau a moșilor) = nume dat anumitor sâmbete din an, în care se fac slujbe de pomenire și pomeni pentru morți. ◊ Expr. A purta (sau a ține cuiva) sâmbetele = a dușmăni, a pizmui, a urî pe cineva; a purta (cuiva) un gând rău, a căuta să facă rău cuiva. A se duce pe apa sâmbetei = a se pierde, a se prăpădi, a se distruge. 2. Adv. a) În sâmbăta (1) imediat precedentă sau următoare, b) (Mai ales art.) Într-o zi de sâmbătă (1), în timpul zilei de sâmbătă, c) (Art.) În fiecare sâmbătă (1). – Din sl. sonbota.

SÂMBĂTĂ sâmbete f. A șasea zi a săptămânii. * A se duce pe apa sâmbetei a se prăpădi; a se pierde. /<lat. sambata, sl. sonbota

Sâmbătă f. 1. a șaptea zi a săptămânei: Sâmbăta morților; a purta (pune) sâmbetele, a dori cuiva moartea: d’acel necaz și eu dară sâmbetele i-am pus PANN: simțise că frații săi îi purta sâmbetele ISP.; 2. fam. ceva esențial: îi lipsește o Sâmbătă AL.; 3. apa Sâmbetei, care curge în iad (în opozițiune cu apa Duminecei, care curge în raiu): du-te pe apa Sâmbetei CR. [Slav. SOBOTA (din lat. SABBATUM)].

simbătă[1] sf vz sâmbătă

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: simbâtă LauraGellner

SÎ́MBĂTĂ, sîmbete, s. f. Ziua a șasea a săptămînii, care urmează după vineri. A doua zi, sîmbătă, au încălecat iar ș-au așteptat pe negustor. SADOVEANU, B. 117. Bată-te, bădiță, bată Zilele toate deodată, Cele două zile grele, Care-i sîmbăta-ntre ele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 257. Mai lungă sîmbăta decît duminica, se spune atunci cînd îi atîrnă cuiva o parte din îmbrăcămintea de dedesubt. ◊ Sîmbătă mare sau sîmbăta paștilor = sîmbăta dinaintea duminicii paștilor. C-o veni sîmbăta mare Și de pui o fi-ntrebare! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 378. ◊ Expr. A purta (sau a ține) cuiva sîmbetele = a pizmui, a urî pe cineva, a-i purta cuiva pică, a căuta să-i facă rău. De țîțaca Leona știam că-mi poartă sîmbetele. SADOVEANU, N. F. 129. Avea biata fată... de ce să-și poarte sîmbetele însăși. COȘBUC, P. I 246. Zăcaș la inimă cum era, rămase scîrbit pentru că nu-l făcuse pe dînsul cîrmuitor și se hotărî a purta sîmbetele lui Mihai. ISPIRESCU, M. V. 56. A se duce pe apa sîmbetei = a se pierde, a se prăpădi. Avutul lor se va duce pe apa sîmbetei. SANDU-ALDEA, U. P. 146. ♦ (Adverbial) a) Într-o zi de sîmbătă. Sîmbătă am fost la teatru. b) (Mai ales în forma articulată) În fiecare sîmbătă. Să nu ne mai întîlnim Numai sîmbăta o dată, Dumineca ziua toată; Alte zile-arareori, Într-una de nouă ori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 62.

SÂMBĂTA adv. În fiecare zi de sâmbătă. /<lat. sambata, sl. sonbota

Sâmbetele pl. com. rurale în jud. Făgăraș.

sî́mbătă f., pl. ete (lat. sámbatum și sábbatum, vgr. sámbaton și sábbaton, din ebr. [În care eraŭ amîndoŭă formele]; it. sábato, fr. samedi, [din *sámbati dies]; germ. samstag; ung. szombat. Femininu rom. se poate explica prin pl. saŭ pin anal. cu cele-lalte zile, ca și toamna. V. sabat). A șaptea zĭ a săptămîniĭ jidăneștĭ și a șasea a celeĭ creștineștĭ. Săptămînă (Ev. 1894, Luc. 18, 12, la Tkt.). Sîmbăta morților, Sîmbăta din ajunu Paștelor. A purta cuĭva Sîmbetele, a-l urî, a-ĭ dori moartea. A-țĭ lipsi o Sîmbătă, a-țĭ lipsi o doagă, a fi cam nebun. A te duce pe apa Simbeteĭ, a te duce la ĭad, draculuĭ (că, după credința poporuluĭ, apa Sîmbeteĭ te duce la ĭad, ĭar a Duminiciĭ la raĭ), a te perde: baniĭ s’aŭ dus pe apa Sîmbeteĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sấmbătă s. f., g.-d. art. sấmbetei; pl. sấmbete

sâmbătă s. f., g.-d. art. sâmbetei; pl. sâmbete

Sấmbăta Máre s. propriu f., g.-d. Sấmbetei Mari


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÂMBĂTĂ s. (BIS.) 1. sâmbăta mare = sâmbăta Paștilor; sâmbăta morților = sâmbăta moșilor; sâmbăta moșilor v. sâmbăta morților; sâmbăta Paștilor v. sâmbăta mare. 2. (la mozaici) sabat.

SÂMBĂTĂ s. v. săptămână.

sîmbătă s. v. SĂPTĂMÎNĂ.

SÎMBĂTĂ s. 1. sîmbăta mare = sîmbăta Paștilor; sîmbăta morților = sîmbăta moșilor; sîmbăta moșilor = sîmbăta morților; sîmbăta Paștilor = sîmbăta mare. 2. (la mozaici) sabat.

arată toate definițiile

Intrare: sâmbătă
sâmbătă substantiv feminin
substantiv feminin (F21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâmbătă
  • sâmbăta
plural
  • sâmbete
  • sâmbetele
genitiv-dativ singular
  • sâmbete
  • sâmbetei
plural
  • sâmbete
  • sâmbetelor
vocativ singular
plural
Intrare: Sâmbătă
Sâmbătă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Sâmbătă
Intrare: Sâmbăta Mare
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Sâmbăta Mare
plural
genitiv-dativ singular
  • Sâmbetei Mari
plural
vocativ singular
plural

sâmbătă

  • 1. A șasea zi a săptămânii, care urmează după vineri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • A doua zi, sîmbătă, au încălecat iar ș-au așteptat pe negustor. SADOVEANU, B. 117.
      surse: DLRLC
    • Bată-te, bădiță, bată Zilele toate deodată, Cele două zile grele, Care-i sîmbăta-ntre ele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 257.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Mai lungă sâmbăta decât duminica, se spune atunci când îi atârnă cuiva o parte din îmbrăcămintea de dedesubt.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Sâmbăta Mare sau Sâmbăta Paștilor = sâmbăta din ajunul duminicii Paștilor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • C-o veni sîmbăta mare Și de pui o fi-ntrebare! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 378.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Sâmbăta morților (sau a moșilor) = nume dat anumitor sâmbete din an, în care se fac slujbe de pomenire și pomeni pentru morți.
      surse: DEX '09
    • 1.4. expresie A purta (sau a ține) (cuiva) sâmbetele = a dușmăni, a pizmui, a urî pe cineva; a purta (cuiva) un gând rău, a căuta să facă rău cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC Argou sinonime: dușmăni pizmui urî 3 exemple
      exemple
      • De țîțaca Leona știam că-mi poartă sîmbetele. SADOVEANU, N. F. 129.
        surse: DLRLC
      • Avea biata fată... de ce să-și poarte sîmbetele însăși. COȘBUC, P. I 246.
        surse: DLRLC
      • Zăcaș la inimă cum era, rămase scîrbit pentru că nu-l făcuse pe dînsul cîrmuitor și se hotărî a purta sîmbetele lui Mihai. ISPIRESCU, M. V. 56.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A se duce pe apa sâmbetei = a se pierde, a se prăpădi, a se distruge.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: distruge pierde prăpădi un exemplu
      exemple
      • Avutul lor se va duce pe apa sîmbetei. SANDU-ALDEA, U. P. 146.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09
    • 2.1. În sâmbăta imediat precedentă sau următoare.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.2. articulat Într-o zi de sâmbătă, în timpul zilei de sâmbătă.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Sâmbătă am fost la teatru.
        surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.3. articulat În fiecare sâmbătă.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Să nu ne mai întîlnim Numai sîmbăta o dată, Dumineca ziua toată; Alte zile-arareori, Într-una de nouă ori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 62.
        surse: DLRLC

etimologie: