2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sâcâire sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: sâcâi] 1-2 Sâcâială (1-2).

SÂCÂÍ, sấcâi, vb. IV. 1. Tranz. A nu lăsa pe cineva în pace, a-l necăji întruna; a bate la cap, a enerva, a agasa; a cicăli. 2. Refl. (Rar) A se mișca mereu încoace și încolo; a se fâțâi. – Sâc + suf. -âi.

sâcâi vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) sicăi / Pzi: sâcâi, (îvr) ~esc / E: tc sik] 1 A crea o stare de supărare, de enervare, de iritare. Si: a agasa (2), a enerva (6), a indispune, a irita, a necăji, (liv) a tracasa, (pop) a ciudi (4), a zădărî, (înv) a scârbi, (reg) zăgălui, a zăhăi, a zăhătui. 2 A-i vorbi cuiva repetând același lucru, insistând asupra unei teme în mod plictisitor Si: a bodogăni (3), a cicăli (3), a pisa, a pisălogi, a bate la cap, (pop) a boscorodi, a dondăni, a prociti, a sucăli (6), (reg) a tocăni, (fam) a socri (1). 3 A plictisi. 4 A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr.

SÂCÂÍ, sâcâi, vb. IV. 1. Tranz. A nu lăsa pe cineva în pace, a-l necăji întruna; a bate la cap, a enerva, a agasa; a cicăli. 2. Refl. (Rar) A se mișca mereu încoace și încolo; a se fâțâi. – Sâc + suf. -âi.

SÎCÎÍ, sî́cîi, vb. IV. 1. Tranz. A nu lăsa în pace pe cineva, stingherindu-i mișcările în mod supărător; a cicăli pe cineva vorbindu-i într-una, făcîndu-i reproșuri sau insistînd cu rugăminți; (despre abstracte) a chinui pe cineva obsedîndu-l, nedîndu-i liniște. Îl sîcîia gîndul că despre omul acesta... nu știe nimic, nu poate crede nimic. V. ROM. mai 1954, 15. Țineam să văd cît mai mult și cît mai multe, să mă aleg cu un folos, fie el cît de mărunt... și-mi sîcîiam gazdele cu întrebări și cu alergături. STANCU, U.R.S.S. 52. Mă sîcîie într-atît trebile comunei încît nu-i chip să lipsesc măcar un ceas. SADOVEANU, M. C. 198. Un copil ia o șubă sau un cojoc pe el, așa ca să acopere și capul să nu mai vază nimic. Ceilalți copii încep să-l sîcîie, nelăsîndu-l să caute miere. ȘEZ. XIII 49. 2. Refl. (Rar) A se mișca mereu încoace și încolo. O locomotivă se sîcîie de colo-colo. SAHIA, N. 31. Pesemne că se tot sîcîia pe scaun de neastîmpăr și de frică pentru mișelia ce făcu. ISPIRESCU, L. 258.

A SE SÂCÂÍ mă sâcâi intranz. rar A nu avea astâmpăr; a se suci; a se fâțâi. /<turc. sik

A SÂCÂÍ sâcâi tranz. (persoane) A nu lăsa în pace, deranjând mereu; a bate la cap. /<turc. sik

sâcăì v. 1. a da cu sâc, a necăji mereu: dă-i înainte, babo și nu mă mai sâcăi CAR. 2. a se agita: se tot sâcăia pe scaun de neastâmpăr ISP.

sî́cîĭ, a -í v. tr. (d. sîc). Fam. Șicanez, supăr, plictisesc, necăjesc: mă tot sîcîĭa cu judecata, cu vorba.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sâcâí (a ~) vb., ind. 1 și 2 sg. sấcâi, 3 sấcâie, imperf. 3 sg. sâcâiá; conj. prez. 3 să sấcâie

sâcâí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sâcâi, 3 sg. și pl. sâcâie, imperf. 3 sg. sâcâiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÂCÂÍ vb. 1. v. enerva. 2. v. șicana. 3. v. cicăli.

SÎCÎI vb. 1. a agasa, a enerva, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Nu-l mai ~ cu insistențele tale.) 2. a șicana, (rar) a străgăni, (înv.) a molesta. (Îl ~ cu tot felul de mărunțișuri.) 3. a bodogăni, a cicăli, a dăscăli, a plictisi, (pop. și fam.) a boscorodi, (pop.) a dondăni, a prociti, a sucăli, (reg.) a ciocmăni, a morcoti, a tocăni, a tolocăni, (Mold.) a cihăi, (Transilv. și Bucov.) a cincăi, (Mold. și Bucov.) a moronci, (fam.) a bîrîi, a bîzîi, a bombăni, a socri, (fig.) a ciocăni, a cîrîi, a pisa, a pisălogi, a toca. (Mă ~ tot timpul.)

SÎCÎIRE s. agasare, enervare, iritare, plictisire, sîcîială, (livr.) tracasare, (pop.) zădărîre. (~ cuiva cu tot felul de fleacuri.)

Intrare: sâcâire
sâcâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâcâire
  • sâcâirea
plural
  • sâcâiri
  • sâcâirile
genitiv-dativ singular
  • sâcâiri
  • sâcâirii
plural
  • sâcâiri
  • sâcâirilor
vocativ singular
plural
Intrare: sâcâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sâcâi
  • sâcâire
  • sâcâit
  • sâcâitu‑
  • sâcâind
  • sâcâindu‑
singular plural
  • sâcâie
  • sâcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sâcâi
(să)
  • sâcâi
  • sâcâiam
  • sâcâii
  • sâcâisem
a II-a (tu)
  • sâcâi
(să)
  • sâcâi
  • sâcâiai
  • sâcâiși
  • sâcâiseși
a III-a (el, ea)
  • sâcâie
(să)
  • sâcâie
  • sâcâia
  • sâcâi
  • sâcâise
plural I (noi)
  • sâcâim
(să)
  • sâcâim
  • sâcâiam
  • sâcâirăm
  • sâcâiserăm
  • sâcâisem
a II-a (voi)
  • sâcâiți
(să)
  • sâcâiți
  • sâcâiați
  • sâcâirăți
  • sâcâiserăți
  • sâcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • sâcâie
(să)
  • sâcâie
  • sâcâiau
  • sâcâi
  • sâcâiseră
sicăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sâcâire

sâcâi sicăi

  • 1. tranzitiv A nu lăsa pe cineva în pace, a-l necăji întruna; a bate la cap.
    exemple
    • Îl sîcîia gîndul că despre omul acesta... nu știe nimic, nu poate crede nimic. V. ROM. mai 1954, 15.
      surse: DLRLC
    • Țineam să văd cît mai mult și cît mai multe, să mă aleg cu un folos, fie el cît de mărunt... și-mi sîcîiam gazdele cu întrebări și cu alergături. STANCU, U.R.S.S. 52.
      surse: DLRLC
    • Mă sîcîie într-atît trebile comunei încît nu-i chip să lipsesc măcar un ceas. SADOVEANU, M. C. 198.
      surse: DLRLC
    • Un copil ia o șubă sau un cojoc pe el, așa ca să acopere și capul să nu mai vază nimic. Ceilalți copii încep să-l sîcîie, nelăsîndu-l să caute miere. ȘEZ. XIII 49.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv rar A se mișca mereu încoace și încolo; a se fâțâi.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: fâțâi attach_file 2 exemple
    exemple
    • O locomotivă se sîcîie de colo-colo. SAHIA, N. 31.
      surse: DLRLC
    • Pesemne că se tot sîcîia pe scaun de neastîmpăr și de frică pentru mișelia ce făcu. ISPIRESCU, L. 258.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Sâc + sufix -âi.
    surse: DEX '09 DEX '98