2 intrări
37 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
- etimologice (3)
- specializate (2)
- enciclopedice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rung2 sn vz runc1
rung1 sn vz râncă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÂNCĂ, rânci, s. f. (Pop.) 1. Vână de bou; p. ext. cravașă. 2. Inel (de răchită) cu care se leagă partea de sus a leucii de carâmbul de sus al loitrei unui car. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUNC, runcuri, s. n. Loc despădurit folosit ca pășune sau pentru a fi cultivat; curătură (1). – Lat. runcus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUNC, runcuri, s. n. Loc despădurit folosit ca pășune sau pentru a fi cultivat; curătură (1). – Lat. runcus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rânc2 sn vz râncă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râncă1 sf [At: DDRF / V: (reg) rânc (Pl: râncuri), runc, (reg) rung sn / Pl: ~nci, (reg) ~nce / E: nct] 1 Organul genital al armăsarului Si: (reg) sulac, vână. 2 Vână de bou. 3 (Pex) Curea (1). 4 (Pex) Cravașă. 5 Inel făcut dintr-o curea, din râncă (2), din fier etc., cu care se leagă partea de sus a leucii de carâmbul loitrei unui car Si: gânj, postoroncă. 6 (Reg) Lamb la căruță. 7 (Reg) Potâng la plug.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
runc1 sn [At: ȘĂINEANU, DR. XI, 227 / V: (reg) ru~ sn / Pl: ~uri / E: ml runcus] 1 (Reg) Loc într-o pădure unde copacii au fost tăiați, au ars sau au fost doborâți de vânt, întrebuințat ca pășune sau ca ogor Si: arsură (14), curătură1 (2), laz. 2 Poiană în pădure sau pe o coastă de deal. 3 Câmp unde pasc vitele. 4 (Reg) Pământ pentru pășune, în proprietate obștească. 5 (Reg) Loc cu zmeură sau afine. 6 (Reg; îs) Poamă de rung Zmeură. 7 (Reg) Loc înclinat (acoperit de pădure). 8 (Reg) Podiș. 9 (Reg) Deal împădurit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
runc2 sn vz râncă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÂNCĂ, rânci, s. f. 1. Vână de bou; p. ext. cravașă. 2. Inel (de răchită) cu care se leagă partea de sus a leucii de carâmbul de sus al loitrei unui car. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
RÎNCĂ, rînci, s. f. 1. Vînă de bou; p. ext. gîrbaci, cravașă. Îl bătu cu o rîncă atît de tare, încît și astăzi vînătăile stau neșterse de pe corpul bătrînului. La TDRG. 2. Inel (de răchită) cu care se leagă partea de sus a leucii de carîmbul de sus al loitrei unui car.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUNC, runcuri, s. n. Loc despădurit sau lăzuit, întrebuințat ca pășune sau ca ogor; poiană în pădure la munte, curătură. Vaci mugind colindă runcul. BENIUC, V. 51. La stînga se înalță, cu gingășie tăiat, un runc verde, întîia treaptă a Ceahlăului. RUSSO, O. 105.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RÂNCĂ ~ci f. 1) Inel sau lanț cu care se leagă leuca de carâmbul carului. 2) Vână de bou. 3) pop. Bici împletit din fâșii subțiri de piele; cravașă. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RUNC ~uri n. Loc despădurit pentru a putea fi cultivat sau folosit ca pășune; teren defrișat. /<lat. runcus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
râncă f. funia cu care se leagă leuca de carâmbul carului. [Oltenește runc, Tulcea postoruncă (v. această vorbă)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
runc n. Buc. imaș de pădure arsă: depre runc nou iese brânză multă. [Origină necunoscută]. V. râncă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rîncă f., pl. ĭ (cp. cu vsl. ronka, mînă). Nord. Bicĭ de vînă de boŭ. Funia saŭ brățara care maĭ înainte lega leŭca de carîmb la car (numită și salamastră). Gînj (Șez. 37, 43). V. postoroncă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
runc n., pl. urĭ (mlat. runcus, d. runcare, a plivi. V. arunc). Olt. Trans. Bucov. Curătură, ĭaz, izlaz orĭ ogor pe unde a fost pădure. Maram. Pădure pin care-s mulțĭ copacĭ căzuțĭ. Mold. Pisc păduros izolat (bobeĭcă) maĭ mare de cît bîtca. V. momic, holm, avaș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
râncă (pop.) s. f., g.-d. art. râncii; pl. rânci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
runc s. n., pl. runcuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
râncă (pop.) s. f., g.-d. art. râncii; pl. rânci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
runc s. n., pl. runcuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
râncă s. f., g.-d. art. râncii; pl. rânci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
runc s. n., pl. runcuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RÂNCĂ s. (TEHN.) (reg.) gânj, postoroancă. (~ la car.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RÂNCĂ s. v. biciușcă, cravașă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RUNC s. v. curătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rîncă s. v. BICIUȘCĂ. CRAVAȘĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RÎNCĂ s. (TEHN.) (reg.) gînj, postoroancă. (~ la car.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
runc s. v. CURĂTURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
rîncă s. f. – Inel, cerc, postoroncă, gînj. Sl. rąka „mînă” (Cihac, II, 278). Cf. rîncaci. Este dubletul lui rochiță, s. f. (sprijinul loitrei), în Trans., prin intermediul mag. rakonca (Scriban). – Cf. răcodelie, rucaviță.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
runc (runcuri), s. n. – Desțelenire, munte despădurit. – Mr. arunc, runcu. Lat. runcus (Popovici, Conv. lit., XXV, 705-16; REW 7444; Pascu, I, 42; Tiktin), cf. lat. runcatio (Isidoro de Sevilla, XVII, II, 5) și Varrón VI, 96: „runcinare a runcina, cuius origo graeca ρύγϰος”. – Der. runculi, vb. (Bucov., a defrișa).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUNC, runcuri, s. n. Loc despădurit sau lăzuit întrebuințat ca pășune sau ogor; poiană în pădure la munte, curătură (1). (din lat. runcus; cf. lat. runcatio) [def. DLRLC]
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
runc, runcuri, s.n. – 1. Loc despădurit, folosit ca pășune sau cultură agricolă. Loc de buturugi, unde pădurea a fost tăiată (runcuită). 2. (bot.) Poame de runc = zmeură. Arbust fructifer (Rubus idaeus). ♦ (med. pop.) Frunzele și fructele se folosesc în scopuri medicinale: astringent, dezinfectant, ceai contra tusei, răcelii, a durerilor de cap, de stomac și de inimă. ♦ (top.) Runcu, pârâu ce își culege izvoarele din Poiana Brazilor, la vest de Creasta Pietrei și se varsă în râul Săpânța. Are o lungime de 11 km (Ujvari, 1972; 232); Runcu, top. în Maramureș: „M-am dus la Runc într-o duminică, să-i năpustesc pe feciori să zie în sat” (Calendar, 1980: 105; Desești); Izvorul Runcului, cascadă situată pe Valea Runcului (afluent al Săpânței) la o distanță de circa 4 km de Cascada Covătari. Are o înălțime de 5-6 m (Timur, 2007: 13); Poiana Runcului, mlaștină situat pe Platoul Vulcanic Maramureșean (Munții Igniș), la o altitudine de 850-1.050 m, la izvoarele Văii Runcului (Timur, 2007: 18). ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Lat. runcus (Scriban, DER, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
runc, -uri, s.n. – 1. Loc despădurit, folosit ca pășune sau cultură agricolă. Loc de buturugi, unde pădurea a fost tăiată (runcuită). 2. (bot.) Poame de runc = zmeură. Arbust fructifer (Rubus idaeus). Frunzele și fructele se folosesc în scopuri medicinale (astrigent, dezinfectant, ceai contra tusei, răcelii, a durerilor de cap, de stomac și de inimă). 3. Runcu, top. în Maramureș: „M-am dus la Runc într-o duminică, să-i năpustesc pe feciori să zie în sat” (Calendar 1980: 105; Desești). – Lat. runcus.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
RÂNCA, stațiune climaterică și de odihnă, situată în m-ții Parâng (jud. Gorj), la 1.600 m alt., la 63 km NE de Târgu Jiu, pe drumul național alpin Novaci-Oașa-Sebeș. Pârtie de schi. Climat tonic, cu veri răcoroase (in iul. temp. medie este de 14°C) și ierni friguroase (în ian. media termică sub -4°C), cu zăpadă abundentă. Aerul curat, lipsit de praf și alergeni, liniștea deplină ș.a. sunt factorii de cură indicați pentru tratarea nevrozelor, a stărilor de debilitate, de surmenaj fizic și intelectual.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUNC, mănăstire de călugări, situată în localit. componentă Runcu a orașului Buhuși, jud. Bacău, ctitorită de Ștefan cel Mare în 1457, după bătălia victorioasă împotriva lui Petru Aron de la Orbic (apr. 1457). Biserica veche a mănăstirii a fost demolată, pe locul ei zidindu-se biserica actuală cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1760-1787; picturile murale interioare au fost executate abia în 1987). Complexul monahal a fost restaurat în anii 1980-1990.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUNCU 1. Masiv deluros cu aspect de culme, situat în extremitatea de V a muscelelor Argelului, între văile Olt (la V) și Topolog (la E), alcătuit predominant din formațiuni sarmațiene și acvitaniene (gresii, marne, șisturi argiloase, cinerite). Alt. max.: 700 m. Acoperit cu păduri de fag și cu livezi. 2. Com. în jud. Dâmbovița, situată la poalele SE ale m-ților Bucegi, pe cursul superior al râului Ialomicioara; 4.642 loc. (2005). În satul Bădeni se află biserica Adormirea Maicii Domnului (1820, reparată în 1880), iar în satul R. o biserică cu hramul Sf. Ignatie (1844-1845) și o biserică cu triplu hram – Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Sf. Nicolae și Duminica Tomii (1844-1846). 3. Com. în jud. Gorj, situată în Depr. Subcarpatică Olteană, la poalele S ale m-ților Vâlcan, pe cursul superior al râului Jaleș; 5.550 loc. (2005). Expl. de calcar în satul Suseni). Pomicultură. Sanatoriu și muzeu etnografic (în satul Dobrița). În satul R. se află o biserică din sec. 17, atribuită Domniței Florica (fiica lui Mihai Viteazul). În arealul com. R.se află rezervațiile naturale Cheile Runcului (sau Sohodului, 350 ha), izbucul Jaleșul. 4. Com. în jud. Vâlcea, situată în V muscelelor Argeșului, la poalele S ale dealului Runcu, în zona de izvor a râului Sâminic; 1.134 loc. (2005). Pomicultură. Biserica Sfinții Voievozi (1577, renovată în 1855), în satul R.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
râncă, râncisubstantiv feminin
- 1. Vână de bou. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îl bătu cu o rîncă atît de tare, încît și astăzi vînătăile stau neșterse de pe corpul bătrînului. La TDRG. DLRLC
-
- 2. Inel (de răchită) cu care se leagă partea de sus a leucii de carâmbul de sus al loitrei unui car. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: gânj
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
runc, runcurisubstantiv neutru
- sinonime: curătură
- Vaci mugind colindă runcul. BENIUC, V. 51. DLRLC
- La stînga se înalță, cu gingășie tăiat, un runc verde, întîia treaptă a Ceahlăului. RUSSO, O. 105. DLRLC
-
etimologie:
- runcus DEX '09 DEX '98