runc¹ sn [At: ȘĂINEANU, DR. XI, 227 / V: (reg) ru~ sn / Pl: ~uri / E: ml runcus] 1 (Reg) Loc într-o pădure unde copacii au fost tăiați, au ars sau au fost doborâți de vânt, întrebuințat ca pășune sau ca ogor Si: arsură (14), curătură¹ (2), laz. 2 Poiană în pădure sau pe o coastă de deal. 3 Câmp unde pasc vitele. 4 (Reg) Pământ pentru pășune, în proprietate obștească. 5 (Reg) Loc cu zmeură sau afine. 6 (Reg; îs) Poamă de rung Zmeură. 7 (Reg) Loc înclinat (acoperit de pădure). 8 (Reg) Podiș. 9 (Reg) Deal împădurit.