2 intrări

  • rouruscă
  • lăuruscă lourușcă leurușcă răuruscă rouruscă laurușcă lauruscă laruscă leoruș lăurușcă

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROURÚSCĂ s. f. v. lăuruscă.

ROURÚSCĂ s. f. (Bot.; Mold.) Lăuruscă, răuruscă. Mîhnit, pe murgul neclintit, sta Andrieș Hamură înaintea pridvorului încununat de rouruscă și de flori. SADOVEANU, O. I 518. Stăteam într-un balcon încununat de rouruscă, într-o uliță liniștită, în lumina schimbătoare a amurgului. id. ib. V 103.

LAURÚȘCĂ s. f. v. lăuruscă.

LĂURÚSCĂ, lăuruște, s. f. (Reg.) Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). [Pr.: lă-u-.Var.: laurúșcă, răurúscă, rourúscă s. f.] – Lat. labrusca.[1]

  1. În original, forma rourúscă nu este menționată la variante. — cata

RĂURÚSCĂ s. f. v. lăuruscă.

laruscă sf vz lăuruscă[1] modificată

  1. În original, trimitere la lăurușcă, care este ea însăși trimitere — LauraGellner

laurușcă sf vz lăuruscă[1] modificată

  1. În original, trimitere la lăurușcă, care este ea însăși trimitere — LauraGellner

lăuruscă sf [At: DOSOFTEI, ap. HEM, 538 / V: (reg) labrulaor~, lau~, laurușcă, lărăușcă, leoruș, leurișcă, leu~, leurușcă, lourușcă, rarușcă, raurușcă, rălău~, rălușcă, rărău~, rărușcă, răur~, răurușcă, râur~, râurușcă, ror~, rouar~, rou~, rourușcă / Pl: ~uște / E: ml labrusca] 1 (Reg) Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis sylvestris). 2 (Rar) Plantă din familia vitaceelor, adusă din America de Nord, al cărei fruct, sub formă de ciorchine, are un gust asemănător cu cel al fragilor (Vitis labrusca).

leoruș sn vz lăuruscă[1] corectată

  1. În original, trimitere la lăurușcă, care este ea însăși trimitere — LauraGellner

leurușcă[1] sf vz lăuruscă[2] modificată

  1. În original, incorect: leorușcă; o confirmă forma var. așa cum este tipărită în definiția principală — LauraGellner
  2. În original, trimitere la lăurușcă, care este ea însăși trimitere — LauraGellner

lourușcă[1] sf vz lăuruscă modificată

  1. În original greșit tipărit: louruscă ; vezi definiția principală — LauraGellner

LĂURÚSCĂ, lăuruște, s. f. (Reg.) Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). [Pr.: lă-u-.Var.: răurúscă, rourúscă s. f.] – Lat. labrusca.

LĂURÚSCĂ, lăuruște, s. f. (Regional) Viță (sălbatică) al cărei fruct e o ciorchină cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). Sub cerdac, pe lăuruscă, Cum trecură Babele, A ieșit un pui de muscă Să-și usuce labele. TOPÎRCEANU, M. 38. Dă-n sînge lăurusca pală și cîrtița-și face mormîntul, S-adoarmă cu venirea iernii, sub țărîna din moșunoaie. ANGHEL, Î. G. 15. – Pronunțat: lă-u-.

LĂURUSCĂ s.f. (Mold., Ban.) Viță sălbatică. A: Și am plîntat vie deasă . . . ș-am așteptat să facă struguri de poamă, iară ea face lăuruscă. DP, 13r. C: Leurushe. Labrusca. AC, 350. Etimologie: lat. labrusca.

lăurușcă f. viță sălbatică. [Lat. LABRUSCA].

arată toate definițiile

Intrare: rouruscă
rouruscă substantiv feminin
substantiv feminin (F8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rouruscă
  • rourusca
plural
  • rouruște
  • rouruștele
genitiv-dativ singular
  • rouruște
  • rouruștei
plural
  • rouruște
  • rouruștelor
vocativ singular
plural
Intrare: lăuruscă
lăuruscă substantiv feminin
  • silabație: lă-u- info
substantiv feminin (F8)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăuruscă
  • lăurusca
plural
  • lăuruște
  • lăuruștele
genitiv-dativ singular
  • lăuruște
  • lăuruștei
plural
  • lăuruște
  • lăuruștelor
vocativ singular
plural
lourușcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leurușcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răuruscă substantiv feminin
substantiv feminin (F8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răuruscă
  • răurusca
plural
  • răuruște
  • răuruștele
genitiv-dativ singular
  • răuruște
  • răuruștei
plural
  • răuruște
  • răuruștelor
vocativ singular
plural
rouruscă substantiv feminin
substantiv feminin (F8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rouruscă
  • rourusca
plural
  • rouruște
  • rouruștele
genitiv-dativ singular
  • rouruște
  • rouruștei
plural
  • rouruște
  • rouruștelor
vocativ singular
plural
laurușcă substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laurușcă
  • laurușca
plural
  • lauruște
  • lauruștele
genitiv-dativ singular
  • lauruște
  • lauruștei
plural
  • lauruște
  • lauruștelor
vocativ singular
plural
lauruscă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
laruscă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leoruș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lăurușcă substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăurușcă
  • lăurușca
plural
  • lăuruște
  • lăuruștele
genitiv-dativ singular
  • lăuruște
  • lăuruștei
plural
  • lăuruște
  • lăuruștelor
vocativ singular
plural

rouruscă

  • exemple
    • Mîhnit, pe murgul neclintit, sta Andrieș Hamură înaintea pridvorului încununat de rouruscă și de flori. SADOVEANU, O. I 518.
      surse: DLRLC
    • Stăteam într-un balcon încununat de rouruscă, într-o uliță liniștită, în lumina schimbătoare a amurgului. SADOVEANU, O. V 103.
      surse: DLRLC

etimologie:

lăuruscă Vitis lourușcă leurușcă răuruscă rouruscă laurușcă lauruscă laruscă leoruș lăurușcă

  • 1. regional Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis silvestris).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aguridar attach_file 2 exemple
    exemple
    • Sub cerdac, pe lăuruscă, Cum trecură Babele, A ieșit un pui de muscă Să-și usuce labele. TOPÎRCEANU, M. 38.
      surse: DLRLC
    • Dă-n sînge lăurusca pală și cîrtița-și face mormîntul, S-adoarmă cu venirea iernii, sub țărîna din moșunoaie. ANGHEL, Î. G. 15.
      surse: DLRLC

etimologie: