4 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROMANIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) romaniza și rezultatul ei. – V. romaniza.

ROMANIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) romaniza și rezultatul ei. – V. romaniza.

romanizare sf [At: PÂRVAN, G. 118 / S și: ~isare / E: romaniza] 1 Imprimare sau impunere unei țări, regiuni etc. a obiceiurilor, culturii și civilizației romane (11). 2 (Îvr) Românizare (1).

ROMANIZÁRE s. f. Acțiunea de a romaniza și rezultatul ei; imprimarea caracterului, a organizației, a civilizației romanității într-o regiune, într-o colectivitate. Cercetarea istorică a romanizării în regiunea balcano-dunăreană.

ROMANIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) romaniza și rezultatul ei. [< romaniza].

ROMANIZÁ, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei țări, unei regiuni, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman2, a introduce civilizația romană2. ♦ Refl. A deveni roman2 sau romanic. – Din fr. romaniser.

ROMÂNIZÁ, românizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. – Român + suf. -iza.

ROMÂNIZÁ, românizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. – Român + suf. -iza.

ROMÂNIZÁRE, românizări, s. f. Acțiunea de a româniza și rezultatul ei. – V. româniza.

ROMÂNIZÁRE, românizări, s. f. Acțiunea de a româniza și rezultatul ei. – V. româniza.

romaniza vtr [At: ROMÂNUL (1857), nr. 1, 42/41 / S și: ~isa / Pzi: ~zez / E: fr romaniser] 1-2 A imprima sau a impune unei țări, regiuni etc, obiceiurile, cultura și civilizația romană (11) Si: (îvr) a se romani (1-2). 3-4 (Îvr) A (se) româniza (1-2).

româniza [At: DDRF / Pzi: ~zez / E: român + -iza] 1-2 vtr (D. persoane) A (se) asimila cu populația de limbă română (17) Si: (îrg) a {se) români (1-2). 3 vt A da unui cuvânt sau unei expresii străine intrate în limba română o formă potrivită cu structura și normele limbii române Si: (Îvr) a români (5).

românizare sf [At: DDRF / Pl: ~zări / E: româniza] 1 Asimilare cu populația de limbă română (17). 2 (D. cuvinte sau expresi străine) Adaptare a unei forme potrivită cu structura și normele limbii române (17).

ROMANIZÁ, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei țări, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman2, a introduce civilizația romană2. ♦ Refl. A deveni roman2 sau romanic. – Din fr. romaniser.

ROMANIZÁ, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima (unei țări, unei regiuni) caracterul romanității, a face (să fie) roman, a introduce civilizația romană. Dacii au fost romanizați.

ROMÎNIZÁ, romînizez, vb. I. Tranz. 1. A asimila (din cauza unor anumite împrejurări istorice) o anumită populație cu populația de limbă romînă. 2. A da unui cuvînt sau unei expresii străine introduse în limbă o formă potrivită cu structura limbii romîne.

ROMÎNIZÁRE, romînizări, s. f. Acțiunea de a romîniza.

ROMANIZÁ vb. I. tr. A da, a impune (unei țări) cultura, civilizația și organizația romană. ♦ refl. A deveni roman sau romanic. [Cf. fr. romaniser, it. romanizare].

ROMANIZÁ vb. I. tr. a imprima, a impune unei țări, unei populații obiceiurile, cultura, modul de organizare și civilizația romană. II. refl. a deveni roman(ic). (< fr. romaniser)

ROMÂNIZÁ vb. tr. (despre cuvinte, expresii străine) a da un caracter românesc. (< român + -iza)

A ROMANIZÁ ~éz tranz. A face să se romanizeze. /<fr. romaniser

A SE ROMANIZÁ mă ~éz intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile romanilor; a deveni asemănător cu romanii. /<fr. romaniser

A SE ROMÂNIZÁ mă ~éz intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile românilor; a deveni asemănător cu românii. /român + suf. ~iza

arată toate definițiile

Intrare: romanizare
romanizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romanizare
  • romanizarea
plural
  • romanizări
  • romanizările
genitiv-dativ singular
  • romanizări
  • romanizării
plural
  • romanizări
  • romanizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: romaniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • romaniza
  • romanizare
  • romanizat
  • romanizatu‑
  • romanizând
  • romanizându‑
singular plural
  • romanizea
  • romanizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • romanizez
(să)
  • romanizez
  • romanizam
  • romanizai
  • romanizasem
a II-a (tu)
  • romanizezi
(să)
  • romanizezi
  • romanizai
  • romanizași
  • romanizaseși
a III-a (el, ea)
  • romanizea
(să)
  • romanizeze
  • romaniza
  • romaniză
  • romanizase
plural I (noi)
  • romanizăm
(să)
  • romanizăm
  • romanizam
  • romanizarăm
  • romanizaserăm
  • romanizasem
a II-a (voi)
  • romanizați
(să)
  • romanizați
  • romanizați
  • romanizarăți
  • romanizaserăți
  • romanizaseți
a III-a (ei, ele)
  • romanizea
(să)
  • romanizeze
  • romanizau
  • romaniza
  • romanizaseră
Intrare: româniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • româniza
  • românizare
  • românizat
  • românizatu‑
  • românizând
  • românizându‑
singular plural
  • românizea
  • românizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • românizez
(să)
  • românizez
  • românizam
  • românizai
  • românizasem
a II-a (tu)
  • românizezi
(să)
  • românizezi
  • românizai
  • românizași
  • românizaseși
a III-a (el, ea)
  • românizea
(să)
  • românizeze
  • româniza
  • româniză
  • românizase
plural I (noi)
  • românizăm
(să)
  • românizăm
  • românizam
  • românizarăm
  • românizaserăm
  • românizasem
a II-a (voi)
  • românizați
(să)
  • românizați
  • românizați
  • românizarăți
  • românizaserăți
  • românizaseți
a III-a (ei, ele)
  • românizea
(să)
  • românizeze
  • românizau
  • româniza
  • românizaseră
Intrare: românizare
românizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • românizare
  • românizarea
plural
  • românizări
  • românizările
genitiv-dativ singular
  • românizări
  • românizării
plural
  • românizări
  • românizărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)