3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

risca [At: HELIADE, D. J. 45 / Pzi: risc / E: fr risquer] 1 vt A-și pune în primejdie viața, onoarea etc. 2 vi A participa la o acțiune nesigură. 3 vr (Înv) A îndrăzni.

RISCÁ, risc, vb. I. Tranz. și intranz. A(-și) pune în primejdie viața, onoarea etc.; a (se) expune unui pericol posibil. ♦ Intranz. A participa la o acțiune nesigură, a acționa la noroc. ♦ Refl. (Înv.) A cuteza, a îndrăzni, a se încumeta. – Din fr. risquer.

RISCÁ, risc, vb. I. Tranz. și intranz. A(-și) pune în primejdie viața, onoarea etc.; a (se) expune unui pericol posibil. ♦ Intranz. A participa la o acțiune nesigură, a acționa la noroc. ♦ Refl. (Înv.) A cuteza, a îndrăzni, a se încumeta. – Din fr. risquer.

RISCÁ, risc, vb. I. 1. Tranz. A pune în primejdie, a expune pericolului. Eu îmi risc viața zilnic pentru dumneavoastră. DUMITRIU, B. F. 38. Decît să-și riște o reputațiune... el preferi... să renunțe de bunăvoie la coroana fraternă. HASDEU, I. V. 191. ♦ A se expune la..., a fi în primejdie de... Nu riști o întîlnire, oricum, neplăcută. C. PETRESCU, Î. II 124. Ar risca să fie trimis în judecata consiliului de război, dacă s-ar afla. REBREANU, R. II 150. Riscă a-și compromite reputația în ochii lumii și fericirea vieții sale. BOLINTINEANU, O. 382. 2. Intranz. A intra într-o acțiune periculoasă (cu rezultat nesigur), a înfrunta un pericol. Virtutea nu-l împiedică să invidieze soarta celor mai puțin virtuoși, care măcar riscă și ies la larg, să înfrunte riscurile. C. PETRESCU, C. V. 175. ♦ Refl. (Învechit) A cuteza, a îndrăzni, a se încumeta. La 1827, septemvrie, nime nu s-ar fi riscat a merge pe jos singur pe uliți după ce înnopta. NEGRUZZI, S. I 15.

RISCÁ vb. I. tr., intr. A-și pune în primejdie viața, onoarea; a se expune unui pericol. 2. intr. A intra într-o acțiune periculoasă, a încerca (ceva) la noroc. [P.i. risc. / < fr. risquer, cf. it. rischiare].

RISCÁ vb. I. tr., intr. a-și pune în primejdie viața, onoarea etc., a se expune unui pericol. II. intr. a intra într-o acțiune nesigură, a încerca la noroc. (< fr. risquer)

A RISCÁ risc 1. tranz. 1) A expune unui risc; a pune în primejdie. 2) A-și asuma riscul. 2. intranz. (despre ființe) A se expune unui risc. /<fr. risquer

A SE RISCÁ mă risc refl. înv. A se expune unui risc, biruind frica sau jena; a îndrăzni; a se încumeta; a cuteza. /<fr. risquer[1]

  1. Forma reflexivă este învechită și nerecomandată în prezent. — gall

riscà v. 1. a pune în pericol, a expune primejdiei: a-și risca vieața; 2. a înfrunta: a risca norocul.

risc sn [At: NEGULICI / V: (înv) rișchiu / E: fr risque] 1 Posibilitate de a ajunge într-o primejdie. 2 Posibilitate de a avea de înfruntat un necaz. 3 Posibilitate de a suporta o pagubă. 4 (Îlav) Cu orice ~ Cu orice preț. 5 (Înv; îe) A pune în ~ A pune în primejdie.

rișcă2 sf [At: BĂCESCU, P. 51 / Pl: ? / E: ns cf râbniță] (Mun) Pește mic.

rișcă1 sf [At: ȘĂINEANU / Pl: (2) ~ște / E: rs решка] 1 Joc de noroc la care câștigă cel care ghicește pe ce parte va cădea moneda aruncată în sus. 2 (Reg) Joc la care fiecare participant primește nasturii pe care a reușit să-i arunce în niște gropițe făcute dinainte. 3 (Reg; îcs) De-a ~ca De-a țurca. 4 (Reg) Cârciumă.

rișcă3 sf vz hrișcă

RÍȘCĂ, (2) riște, s. f. 1. Numele unui joc de noroc în care trebuie să se ghicească pe ce parte va cădea o monedă aruncată în sus. 2. (Reg.) Cârciumă. – Din rus. reșka.

RÍȘCĂ s. f. Numele unui joc de noroc în care jucătorii trebuie să ghicească pe ce parte va cădea o monedă aruncată în sus. – Din rus. reska.

RÍȘCĂ s. f. Joc de noroc la care cîștigă cel care ghicește pe ce parte va cădea o monedă aruncată în sus. Dacă le rămînea ceva, păstrau pentru rișcă. PAS, Z. I 268. N-o să-mi joc leafa la rișcă, pe maidan. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 56.

RÍȘCĂ f. Joc de noroc, în care câștigă cel care ghicește pe ce parte va cădea moneda aruncată în sus. /cf. rus. reška

Rișca f. râu și mânăstire în jud. Baia, zidită de Petru Rareș. [Slav. RĬEČKA, râu].

rișcă f. joc de băieți pe bani: s’aruncă un gologan de zece bani și partea pe care cade, trage după sine câștig sau pagubă. [Origină necunoscută].

aréșcă f., pl. ște, ștĭ, șce, șcĭ (cp. cu rus. arešokŭ, gen. -ška, dim. d. arĭeh, scris orĭeh, nucă). Mold. Dosu uneĭ monete (scrisă) în opoz. cu arol. – În Munt. reșcă, în vest rișcă (cp. cu rut. orišk, nucușoară).

2) *risc, a v. tr. (fr. risquer; it. rischiare). Expun pericululuĭ: a-țĭ risca vĭața pentru o biruință. Fig. Încerc cu risc: a risca o bătălie. Emit sperînd că va fi admis: a risca un neologizm.

arată toate definițiile

Intrare: risca
verb (VT16)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • risca
  • riscare
  • riscat
  • riscatu‑
  • riscând
  • riscându‑
singular plural
  • riscă
  • riscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • risc
(să)
  • risc
  • riscam
  • riscai
  • riscasem
a II-a (tu)
  • riști
(să)
  • riști
  • riscai
  • riscași
  • riscaseși
a III-a (el, ea)
  • riscă
(să)
  • riște
  • risca
  • riscă
  • riscase
plural I (noi)
  • riscăm
(să)
  • riscăm
  • riscam
  • riscarăm
  • riscaserăm
  • riscasem
a II-a (voi)
  • riscați
(să)
  • riscați
  • riscați
  • riscarăți
  • riscaserăți
  • riscaseți
a III-a (ei, ele)
  • riscă
(să)
  • riște
  • riscau
  • risca
  • riscaseră
Intrare: Rișca
Rișca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: rișcă
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rișcă
  • rișca
plural
  • riște
  • riștele
genitiv-dativ singular
  • riște
  • riștei
plural
  • riște
  • riștelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)