iasâc sn [At: FILIMON, C. 29 / V: iazâc, izic / Pl: ? / E: tc iazy „scris”] (Înv) 1 Revers al medaliei. 2 (Îe) A juca la ~ și tura A juca rișca.

iasâc n. un fel de joc cu gologani (după cum cădea dos ori față, adică cu efigia sau turaua): unii jucau nuci, alții iasâc și tura FIL. [Turc, YAZY, efigia monedei].

iazâc sn vz iasâc

izic sn vz iasâc

‡ IASÎC sbst. 🎲 Joc de noroc cu o monetă aruncată în sus și în care cîștigă cel ce a nimerit partea (fața sau dosul) cu care va cădea la pămînt; jocul de-a rișca: unii jucau nuci, alții ~ și tura (FIL.) [tc. jazy].

ĭasîc (sud) și izíc (est) n., pl. e (turc. ĭazy, scris, scriitură). Vechĭ. Dosu uneĭ monete (azĭ areșca și scrisa), opus luĭ tura. A juca la ĭasîc și tura, a juca la noroc după cum cade gologanu.

izíc, V. ĭasîc.

IASÂC s. v. rișcă.

iasîc s. v. RIȘCĂ.