ridiculiza vt [At: NEGUFICI / Pzi: ~zez / E: fr ridiculiser] 1 A scoate în evidență ridicolul² (5) unei situații, al unei stări etc. 2 A face pe cineva (sau ceva) să pară ridicol² (1).

RIDICULIZÁ, ridiculizez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență ridicolul, a face (pe cineva sau ceva) să apară ridicol; a-și bate joc (de cineva sau de ceva). De atunci Radu Popescu... ținu ură lui Cornea, și în lucrările literare el găsi prilej să-și răzbune ridiculizîndu-l. IORGA, L. I 152. Autorul... ridiculiza defectul ce aveau... junii educați în streinătate de a găsi toate cele rele în țara lor. NEGRUZZI, S. I 344.

RIDICULIZÁ vb. I. tr. A scoate în evidență ridicolul, a face pe cineva ridicol. [< fr. ridiculiser].

RIDICULIZÁ vb. tr. a scoate în evidență ridicolul, a-și bate joc de cineva sau ceva. (< fr. ridiculiser)

A RIDICULIZÁ ~éz tranz. (persoane sau situații) A face să apară ridicol; a lua în râs, evidențiind ridicolul. /<fr. ridiculiser

ridiculizà v. a face ridicul.

*ridiculizéz v. tr. (d. ridicul; fr. ridiculiser). Fac ridicul, rîd, ĭaŭ în rîs: mulțĭ ridiculizaŭ planu luĭ Columb în ainte de a fi descoperit America.

ridiculiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ridiculizez, 3 ridiculizează; conj. prez. 1 sg. să ridiculizez, 3 săridiculizeze

ridiculiza (a ~) vb., ind. prez. 3 ridiculizează

ridiculizá vb., ind. prez. 1 sg. ridiculizéz, 3 sg. și pl. ridiculizeáză

ridiculiza

RIDICULIZÁ vb. 1. v. satiriza. 2. v. batjocori.

RIDICULIZA vb. 1. a satiriza, (înv.) a satira, (fig.) a biciui. (A ~ moravurile din trecut.) 2. a batjocori, a zeflemisi, (înv. și reg.) a măscări, (Transilv. și Mold.) a ciufuli, (înv. și pop. fig.) a spurca. (Toți îl ~.)