REVELION, revelioane, s. n. Noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie, în care se sărbătorește Anul Nou; petrecere care are loc în această noapte. [Pr.: -li-on. – Var.: reveion s. n.] – Din fr. réveillon.^[1] corectat(ă)

revelion sn [At: I. GOLESCU, C. / P: ~li-on / V: ~veion (S și: reveillon) / Pl: ~oane / E: fr réveillon] 1 Noaptea care precedă prima zi a unui an nou și în care se sărbătorește noul an. 2 Petrecere organizată de revelion (1). 3 (Înv) Cină după un bal.

REVELION, revelioane, s. n. Noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie, în care se sărbătorește Anul Nou; petrecere care are loc în această noapte. [Pr.: -li-on. – Var.: reveion s. n.] – Din fr. réveillon.

REVELION, revelioane, s. n. Noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie, în care se sărbătorește anul nou; petrecere făcută în această noapte. Vrea să zică oi juca și eu la revelion. ALECSANDRI, T. I 36. – Variantă: reveion s. n.

REVELION s.n. Noaptea care precedă prima zi a unui an nou; petrecere, serbare care are loc în această noapte. [Pron. -li-on, var. reveion s.n. / < fr. réveillon].

REVELION s. n. noaptea care precedă prima zi a unui an nou; petrecerea din această noapte. (< fr. réveillon)

REVELION ~oane n. 1) Noapte de Anul Nou. 2) Petrecere care se organizează în această noapte. [Sil. -li-on] /<fr. réveillon

revelion n. petrecere în noaptea din ajunul Anului-Nou: oiu giuca și eu la revelion AL. (= fr. réveillon).

*revelión n., pl. oane (fr. reveillon, d. reveiller, a deștepta, din éveiller, care e lat. *exvĭgĭlare, cl. evigilare, a se deștepta. V. veghez). Petrecere în noaptea din ajunu Anuluĭ Noŭ (31 Decembre). V. cotilion.

reveion sn vz revelion

REVEION s.n. v. revelion.

revelion (desp. -li-on) s. n., pl. revelioane

revelion (-li-on) s. n., pl. revelioane

revelion s. n. (sil. -li-on), pl. revelioane

revelion (i-o)

revelion (revelioane), s. n. – Noaptea de ajun al Anului Nou. Fr. réveillon.