2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

REVELÁRE, revelări, s. f. Acțiunea de a (se) revela și rezultatul ei. – V. revela.

REVELÁRE, revelări, s. f. Acțiunea de a (se) revela și rezultatul ei. – V. revela.

REVELÁRE, revelări, s. f. Acțiunea de a revela; dezvăluire.

reveláre s. f., g.-d. art. revelắrii; pl. revelắri

reveláre s. f., g.-d. art. revelării; pl. revelări

REVELÁRE s. 1. arătare, dezvăluire. (~ unor lipsuri.) 2. destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtășire, încredințare, mărturisire, spovedire. (~ unui secret.)

REVELÁRE s.f. Acțiunea de a revela și rezultatul ei; descoperire, destăinuire. ♦ Dezvăluire printr-o inspirație divină; revelație. [Pl. -lări. / < revela].

REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică laterală, a developa un rolfilm. – Din fr. révéler, lat. revelare.

REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. 1. A face cunoscut, a dezvălui, a descoperi; a destăinui. O împrejurare neașteptată revelă prietenilor pe tînărul poet și-l făcu să debuteze mai curînd decît se aștepta el însuși. CĂLINESCU, E. 96. Creangă revelase în vorbirea poporului și în tezaurul lui de ziceri tipice o bogată vînă a humorului și un larg cîmp de mijloace ale caracterizării literare. VIANU, A. P. 170. Emoțiunile revelează natura esențială a individului. GHEREA, ST. CR. III 211. ◊ Refl. pas. Prestigiul lui, viu încă, se revelase înainte de a-l cunoaște. M. I. CARAGIALE, C. 144. 2. A developa (un film).

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelá vb., ind. prez. 1 sg. reveléz, 3 sg. și pl. reveleáză

REVELÁ vb. 1. v. sesiza. 2. v. destăinui. 3. v. descoperi. 4. v. apărea.

REVELÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) dezvălui, a (se) destăinui; a (se) descoperi. ♦ (În credințele mistice) A face cunoscut prin inspirație divină. 2. tr. A developa un film. [< fr. révéler, cf. lat. revelare].

REVELÁ vb. I. tr., refl. a (se) face cunoscut, a (se) dezvălui, a (se) destăinui. II. tr. a developa un film. (< fr. révéler, lat. revelare)

REVELÁ, revelez, vb. I. 1. Tr. și refl. A (se) dezvălui, a (se) face cunoscut. 2. Tr. A developa un film fotografic.

A REVELÁ ~éz tranz. 1) A face cunoscut; a dezvălui. 2) (pelicule fotografice) A trata cu revelator; a developa. /<fr. révéler, lat. revelare

revelà v. 1. a face cunoscut ceeace era ascuns; 2. se zice în special de inspirațiunea prin care D-zeu face cunoscut ceva; 3. a ieși la lumină: cruzimea lui Nerone se revelă de timpuriu.

*revél și -éz, a v. tr. (lat. revélo, -áre, d. velum, văl). Descoper, destăĭnuĭesc. Arăt pin [!] inspirațiune, vorbind de Dumnezeŭ față de oamenĭ. Denot, indic, arăt, tradez: carte care revelează un mare talent, cruzimea luĭ Nerone s´a revelat de timpuriŭ. Fac să apară imaginea cufundînd placa fotografică în lichid revelator: a revela un clișeŭ. V. relev.

*revelațiúne f. (lat. revelatio, -ónis). Acțiunea de a revela. Inspirațiune pin [!] care Dumnezeŭ îțĭ descopere voința luĭ. Lucrurĭ revelate: revelațiunile sfîntuluĭ Ion (V. apocalips). – Și -áție și -áre.

Intrare: revela
revela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) revela revelare revelat revelând singular plural
revelea revelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) revelez (să) revelez revelam revelai revelasem
a II-a (tu) revelezi (să) revelezi revelai revelași revelaseși
a III-a (el, ea) revelea (să) reveleze revela revelă revelase
plural I (noi) revelăm (să) revelăm revelam revelarăm revelaserăm, revelasem*
a II-a (voi) revelați (să) revelați revelați revelarăți revelaserăți, revelaseți*
a III-a (ei, ele) revelea (să) reveleze revelau revela revelaseră
Intrare: revelare
revelare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular revelare revelarea
plural revelări revelările
genitiv-dativ singular revelări revelării
plural revelări revelărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)