32 de definiții pentru reumatism

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REUMATISM, (2) reumatisme, s. n. 1. Denumire generică pentru o serie de afecțiuni ale organelor aparatului locomotor, în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare, manifestate prin dureri și tulburări diverse, influențate de factorii climatici; reumă. 2. Durere reumatică. [Pr.: re-u-] – Din lat rheumatismus, it. reumatismo, germ. Rheumatismus.

reumatism sn [At: VULCAN, T. 41/20 / P: ~re-u~ / V: (înv) refm-, ~os, revm~, revmatismos (A și: revmatismos), revmatizm, (înv; nob) ~teism, (reg) ramatizm, rămăt~, remat~, rematismă sf, rimatizm, romatism, romatizm, romatizmă sf, rumatism / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: ngr ῥευματισμός, lat rheumatismus, ger Rheumatismus] 1 Denumire generică dată unui grup de afecțiuni cu cauze multiple, caracterizate prin inflamații ale organelor aparatului locomotor și cardiovascular și prin dureri și tulburări diverse Si: (înv) revmaticale, (Trs) reumă, (reg) mătrice, orbalț. 2 Durere reumatică. 3 (Îvr) Catar2 (1).

REUMATISM, (2) reumatisme, s. n. 1. Denumire generală pentru o serie de afecțiuni ale organelor aparatului locomotor, în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare, manifestate prin dureri și tulburări diverse, influențate de factorii climatici; reumă. 2. (La pl.) Durere reumatică. [Pr.: -re-u-] – Din lat. rheumatismus, it. reumatismo, germ. Rheumatismus.

REUMATISM, (2) reumatisme, s. n. 1. Denumire generală dată unui grup de afecțiuni cu cauze multiple, caracterizate prin inflamații ale organelor aparatului locomotor și cardio-vascular, și prin dureri și tulburări diverse, influențate de factorii climatici. De cîteva ierni, săptămîni de-a rîndul nu mai poate merge, din pricina reumatismului. BOGZA, C. O. 361. Emoțiile dese și reumatismul fac pe cei mai mulți să-și termine meseria zdruncinați și bolnavi de inimă. BART, S. M. 60. Vînatul pentru dînsul este o pasiune neînvinsă... reumatismul de la picioare atestează mii de isprăvi. BOLINTINEANU, O. 329. 2. (La pl.) Durere reumatică. Iar m-au apucat reumatismele cu ticăloșia de-afară. C. PETRESCU, C. V. 265. De atunci l-am mai întîlnit o dată la Piatra, slăbănogit, plin de reumatisme. GHICA, S. 84. Junghiurile, reumatismele și guturaiele îi amenință într-una. ALECSANDRI, S. 18. – Pl. și: (2; învechit) reumatismuri (NEGRUZZI, S. I 39).

REUMATISM s.n. 1. Boală caracterizată prin inflamarea organelor aparatului locomotor și cardiovascular, prin dureri și tulburări diverse influențate de factorii climatici. 2. Durere reumatică; reumă. [Pron. re-u-, pl. -me, -muri. / < germ. Rheumatismus, lat. rheumatismus, cf. gr. rheumatismos, fr. rheumatisme].

REUMATISM s. n. 1. afecțiune prin inflamarea organelor aparatului locomotor și cardiovascular, prin dureri și tulburări diverse influențate de factorii climatici. 2. durere reumatică. (< lat. rheumatismus, germ. Rheumatismus)

REUMATISM ~e n. Boală infecțioasă și alergică care afectează organele aparatului locomotor și inima și se manifestă prin diverse tulburări. [Sil. re-u-] /<lat. rheumatismus, it. reumatismo

reumatism n. dureri în mușchi și în articulațiuni.

*reŭmatízm n., pl. e (vgr. reumatismós, d. reûma, curs, rîŭ, pin aluziune la umorile corpuluĭ, d. réo, curg). Med. O boală dureroasă caracterizată pin grămădire de umoare (apă la încheĭetrurĭ, la vre-un mușchĭ, la vre-un nerv saŭ la vre-un organ intern). – Cauza reumatizmuluĭ e răceala umedă (traĭu în locuințe umede, dormirea pe pămînt umed ș. a.). Cel maĭ des e cel de la încheĭeturĭ (articular). E o boală care, de ordinar, se vindecă dacă nu se ivesc complicațiunĭ. Medicamentu cel maĭ bun e salicilatu de sodă luat pin ăuntru, ĭar pe afară salicilatu de metil, cu care se ung încheĭeturile. Reŭmatizmu articular răŭ tratat devine cronic. Acesta e caracterizat pin unflarea încheĭeturilor, și de aceĭa se numește și noduros. În această fază e bună ĭodura de potasiŭ, de sodiŭ saŭ de litiŭ luat pin ăuntru. În România băile bune p. reŭmatizm cronic sînt: Góvora, Lacu Sărat, Techirghĭolu, Vîlcana, Sărata-Monteoru, Pucĭoasa, Oglinzĭ ș. a. V. lumbago.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reumatism (desp. re-u-) s. n., pl. reumatisme

reumatism (re-u-) s. n., pl. reumatisme

reumatism s. n. (sil. re-u-), pl. reumatisme

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REUMATISM s. (MED.) (reg.) mătrice, orbalț, reumă, (Transilv.) spurc, (prin Olt.) spurcat, (înv.) revmaticale (pl.).

REUMATISM s. (MED.) (reg.) mătrice, orbalț, reumă, (Transilv.) spurc, (prin Olt.) spurcat, (înv.) revmaticale (pl.).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REUMATÍSM (< lat., it. germ.; {s} gr. rheuma „scurgere a umorilor”) 1. Denumire generică pentru o serie de afecțiuni ale aparatului locomotor (în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare), având drept cauze: o infecție (de obicei streptococică), o reacție inflamatorie articulară și periarticulară sau o patogenie inflamatorie alergică. Principalele boli reumatismale sunt: r. poliarticular acut, poliartrita cronică evolutivă (artrita reumatoidă), spondilita. ◊ R. poliarticular acut = boală acută, de natură infecțioasă, frecventă la copii și la tineri, consecutivă amigdalitei și caracterizată prin transpirații și tumefacții dureroase ale articulațiilor. Boala se complică frecvent cu îmbolnăvirea inimii (endocardita, pericardită etc.), pleurezie, nefrită etc. și evoluează în puseuri, având tendința de recidivă. 2. Durere reumatică.

Intrare: reumatism
reumatism1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: re-u- info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reumatism
  • reumatismul
  • reumatismu‑
plural
  • reumatisme
  • reumatismele
genitiv-dativ singular
  • reumatism
  • reumatismului
plural
  • reumatisme
  • reumatismelor
vocativ singular
plural
reumatism2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reumatism
  • reumatismul
  • reumatismu‑
plural
  • reumatismuri
  • reumatismurile
genitiv-dativ singular
  • reumatism
  • reumatismului
plural
  • reumatismuri
  • reumatismurilor
vocativ singular
plural
rumatism
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
romatizmă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
romatizm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
romatism
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rimatism
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
revmatizm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
revmatismos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
reumatismos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
reumateism
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rematismă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
revmatism
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rematism
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
refmatism
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rămătism
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ramatizm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reumatism, reumatismesubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Denumire generică pentru o serie de afecțiuni ale organelor aparatului locomotor, în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare, manifestate prin dureri și tulburări diverse, influențate de factorii climatici. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: reumă
    • format_quote De cîteva ierni, săptămîni de-a rîndul nu mai poate merge, din pricina reumatismului. BOGZA, C. O. 361. DLRLC
    • format_quote Emoțiile dese și reumatismul fac pe cei mai mulți să-și termine meseria zdruncinați și bolnavi de inimă. BART, S. M. 60. DLRLC
    • format_quote Vînatul pentru dînsul este o pasiune neînvinsă... reumatismul de la picioare atestează mii de isprăvi. BOLINTINEANU, O. 329. DLRLC
  • 2. Durere reumatică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Iar m-au apucat reumatismele cu ticăloșia de-afară. C. PETRESCU, C. V. 265. DLRLC
    • format_quote De atunci l-am mai întîlnit o dată la Piatra, slăbănogit, plin de reumatisme. GHICA, S. 84. DLRLC
    • format_quote Junghiurile, reumatismele și guturaiele îi amenință într-una. ALECSANDRI, S. 18. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.