REUMATISM, (2) reumatisme, s. n. 1. Denumire generală dată unui grup de afecțiuni cu cauze multiple, caracterizate prin inflamații ale organelor aparatului locomotor și cardio-vascular, și prin dureri și tulburări diverse, influențate de factorii climatici. De cîteva ierni, săptămîni de-a rîndul nu mai poate merge, din pricina reumatismului. BOGZA, C. O. 361. Emoțiile dese și reumatismul fac pe cei mai mulți să-și termine meseria zdruncinați și bolnavi de inimă. BART, S. M. 60. Vînatul pentru dînsul este o pasiune neînvinsă... reumatismul de la picioare atestează mii de isprăvi. BOLINTINEANU, O. 329. 2. (La pl.) Durere reumatică. Iar m-au apucat reumatismele cu ticăloșia de-afară. C. PETRESCU, C. V. 265. De atunci l-am mai întîlnit o dată la Piatra, slăbănogit, plin de reumatisme. GHICA, S. 84. Junghiurile, reumatismele și guturaiele îi amenință într-una. ALECSANDRI, S. 18. – Pl. și: (2; învechit) reumatismuri (NEGRUZZI, S. I 39).