REUMĂ s. f. (Rar) Reumatism [Acc. și: reumă] – Din germ. Rheuma, magh. reuma, lat. rheuma.

reumă sf [At: GHEȚIE, R. M. / P: re-u~ / S și: rheumă / Pl: ~me / E: mg reuma, ger Rheuma, lat rheuma] 1 (Trs) Reumatism (1). 2 (îvr) Catar² (1).

REUMĂ s. f. (Rar) Reumatism. – Din germ. Rheuma, magh. reuma, lat. rheuma.

REUMĂ s.f. Reumatism. [Pron. re-u-. / < germ. Rheuma].

!reumă (reg.) (desp. reu-mă) s. f., g.-d. art. reumei

!reumă/reumă (reg.) s. f., g.-d. art. reumei/reumei

reumă s. f., g.-d. art. reumei, pl. reume

REUMĂ s. v. reumatism.

reumă s. v. REUMATISM.

reúmă, reume, s.f. (reg.; pop.) Afecțiuni la nivelul articulațiilor; reumatism: „Apa era bună pentru 13 boale și mai ales pentru reumă” (ref. la izvorul de apă minerală de la Remeți pe Someș). – Din germ. Rheuma „reumatism”, magh. reuma, lat. rheuma (DEX, MDA).

reumă, reume, s.f. – (reg.; med.; pop.) Afecțiuni la nivelul articulațiilor; reumatism: „Apa era bună pentru 13 boale și mai ales pentru reumă” (ref. la izvorul de apă minerală de la Remeți pe Someș). – Din germ. Rheuma „reumatism”, magh. reuma, lat. rheuma (DEX, MDA).