2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reteveiu n. bâtă scurtă și groasă. [Origină necunoscută].

RETEVÉI, reteveie, s. n. (Pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură. – Et. nec.

RETEVÉI, reteveie, s. n. (Pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură. – Et. nec.

retevei sn [At: POLIZU / V: (reg) ratav~, răt~, rătăv~, rotov~, ~eu / Pl: ~e, (reg) retevei sm / E: nct] 1 Bucată de lemn scurtă și groasă Si: scurtătură, (reg) caravei, ciocârtac, cotrompleț, răzbici1 (4). 2 (Îe) A lua (pe cineva) cu ~ul A bate (128). 3 (Îae) A trata cu asprime. 4 (Reg) Butuc (2). 5 (Fig) Om mic de statură și viguros, puternic.

RETEVÉI, reteveie, s. n. Bucată de lemn scurtă și groasă; scurtătură. Miai apucase un retevei de jos și se năpustise spre bătrîn. PREDA, Î. 122. Avea ciomag scurt subsuoară, retevei, să se apere de landra cîinilor. STANCU, D. 38. Stai-mi-te, hoțomane, c-am să-ți rup oasele! Și puse mîna p-un retevei. DELAVRANCEA, O. II 275.

RETEVÉI ~ie n. pop. Bucată scurtă de lemn. /Orig. nec.

retevéĭ n., pl. eĭe (slav?). Scurtătură, băț scurt și gros. Lovitură de reteveĭ: ĭ-a tras un reteveĭ. – În Meh. ră-, în Dolj rataveĭ. V. cărăveĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

retevéi (pop.) s. n., pl. retevéie

retevéi s. n., pl. retevéie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RETEVÉI s. scurtătură, (pop.) zburătură, (reg.) caravei, cotromplete, răzbici, resteu, scatoalcă, scurlei, verdete, (Olt. și Ban.) jilăvete, (prin Transilv. și Maram.) șui, (prin Olt.) șutavei, (Transilv., Maram. și Olt.) șuvei, (înv.) șuvete. (A aruncat cu un ~ după el.)

RETEVEI s. scurtătură, (pop.) zburătură, (reg.) caravei, cotromplete, răzbici, resteu, scatoalcă, scurtei, verdete, (Olt. și Ban.) jilăvete, (prin Transilv. și Maram.) șui, (prin Olt.) șutavei, (Transilv., Maram. și Olt. șuvei, (înv.) șuvete. (A aruncat cu un ~ după el.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

retevéi (retevéie), s. n. – Par, resteu, scurtătură. Origine necunoscută. Etimonul sl. (Cihac, II, 311) pare dubios. După Bogrea, Dacor., I, 271, din mag. retesz-fej, cf. retez. Ar putea fi în loc de *restevei, dim. de la resteu, dar der. nu pare normală.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

retevei, reteveie s. n. (pop.) penis.

Intrare: reteveiu
reteveiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: retevei
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • retevei
  • reteveiul
  • reteveiu‑
plural
  • reteveie
  • reteveiele
genitiv-dativ singular
  • retevei
  • reteveiului
plural
  • reteveie
  • reteveielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)