RETEVEI, reteveie, s. n. Bucată de lemn scurtă și groasă; scurtătură. Miai apucase un retevei de jos și se năpustise spre bătrîn. PREDA, Î. 122. Avea ciomag scurt subsuoară, retevei, să se apere de landra cîinilor. STANCU, D. 38. Stai-mi-te, hoțomane, c-am să-ți rup oasele! Și puse mîna p-un retevei. DELAVRANCEA, O. II 275.