restituire sf [At: VLAHUȚĂ, A. O. III, 222 / Pl: ~ri / E: restitui] 1 Înapoiere. 2 (Rar) Refacere a unui monument arhitectural deteriorat Si: restaurare (1). 3 Reconstituire a unui text în forma originală.

RESTITUIRE, restituiri, s. f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere. Într-un proces pentru restituire de salar, intentat de Ministerul de Justiție unui magistrat destituit telegrafic, tînărul Priboianu, printr-o sentință foarte bine motivată, a respins acțiunea ministerului ca nefundată. VLAHUȚĂ, O. AL. II 22.

RESTITUIRE, restituiri, s. f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere.

RESTITUIRE s.f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere; restituție (2). [Pron. -tu-i. / < restitui].

restitui vt [At: MARIN, PR. I, 53/38 / Pzi: restitui, (rar) ~esc / E: fr restituer] 1 A da îndărăt (cuiva) ceva Si: a înapoia, a reda, a returna (2), (rar) a reinturna (2), a retrimite (1). 2 (Înv) A restabili (2).

RESTITUI, restitui, vb. IV. Tranz. (De obicei construit cu dativul) A da îndărăt cuiva ceva; a înapoia. Am lăsat manuscrisul să pledeze în numele meu. Servitoarea mi l-a restituit neatins. C. PETRESCU, C. V. 148.

RESTITUI, restitui, vb. IV. Tranz. A înapoia². – Fr. restituer (it. restituire).

RESTITUI vb. IV. tr. A da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia; a reda. [Pron. -tu-i, p. i. restitui, 3,6 -ie. / cf. fr. restituer, lat. restituere, it. restituire].

RESTITUI vb. tr. a da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia. (< fr. restituer, lat. retituere)

A RESTITUI restitui tranz. (obiecte împrumutate) A da înapoi; a înapoia; a întoarce; a reda. /<fr. restituer

restituì v. 1. a înapoia ce luase; 2. a restabili în stare primitivă: a restitui un text.

*restítuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (lat. restitúere, d. statuere, a așeza, a hotărî. V. constituĭ. – Se conjugă ca constitui). Înapoĭez, daŭ înapoĭ: ĭ-am restituit ceĭa ce-ĭ datoram. Fac să recapete: a restitui patriiĭ vechea glorie. Restabilesc, aduc ĭar în bună stare: a restitui un monument, un text.

*restituțiúne f. (lat. restitutio, -ónis. V. constituțiune). Acțiunea de a restitui. – Și -úție, dar ob. -uíre.

restituire s. f., g.-d. art. restituirii; pl. restituiri

restituire s. f., g.-d. art. restituirii; pl. restituiri

restituire s. f. (sil. mf. -sti-), g.-d. art. restituirii; pl. restituiri

restitui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restitui, 3 restituie, imperf. 1 restituiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să restitui, 3 să restituie

restitui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restitui, 3 restituie, imperf. 3 sg. restituia; conj. prez. 3 să restituie

restitui vb. (sil. mf. -sti-), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. restitui, 3 sg. și pl. restituie, imperf. 3 sg. restituia

restitui (ind. prez. 1 sg. restitui, 3 sg. și pl. restituie)

restituiu, -tue 3, -tuiam 1 imp.

RESTITUIRE s. v. restaurare, restaurație.

RESTITUIRE s. 1. v. rambursare. 2. v. înapoiere.

RESTITUIRE s. 1. înapoiere, rambursare, (rar) restituție, (pop.) întoarcere, (înv.) ramburs, reînturnare. (~ unei datorii.) 2. înapoiere, redare. (~ bunurilor luate cuiva.)

restituire s. v. RESTAURARE. RESTAURAȚIE.

RESTITUI vb. 1. a da, a înapoia, a plăti, (rar) a returna, (pop.) a întoarce, a înturna, (înv.) a reînturna. (Ți-am ~ datoria?) 2. v. rambursa. 3. v. înapoia.

RESTITUI vb. v. reîntrona, restabili, restatornici.

restitui vb. v. REÎNTRONA. RESTABILI. RESTATORNICI.

RESTITUI vb. 1. a da, a înapoia, a plăti, (rar) a returna, (pop.) a întoarce, a înturna, (înv.) a reînturna. (Ți-am ~ datoria?) 2. a înapoia, a rambursa. (A ~ creditul primit.) 3. a înapoia, a reda, (rar) a retrimite, (pop.) a întoarce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.)