35 de definiții pentru resteu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESTEU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, care se introduc vertical în partea exterioară a jugului pentru a reține gâtul animalului. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) răsteu, restei s. n.] – Et. nec.

resteu sn [At: ANON. CAR / V: (reg) ~tău, ~tei, ~tel (Pl: ~eluri, restei), ras~, răs~, răstiu, rășteu, ~teu, răstel, răștel, lăstău, răstrău (Pl: răstaie), răstăi, Ies~ / Pl: ~eie, (reg) ~eauă, ~ri, ~ei / E: nct] 1 Fiecare dintre cele două cuie, făcute din lemn sau din fier, cu care se închid laturile jugului după înjugarea vitelor. 2 (Îe) A lua (pe cineva) cu ~l A se purta (cu cineva) aspru Si: a amenința (4). 3 (Îl) Cu ~l la brâu sau a umbla cu ~l A fi cicălitor, arțăgos. 4 (Îe) A ajunge la ~l de alun A sărăci de tot. 5 (Reg) Cui de fier sau de lemn, asemănător cu resteul (1), cu diverse întrebuințări. 6 Retevei (1). 7 Spetează care ține obezile să nu se desfacă roata morii sub presiunea apei. 8-9 (Reg) Rustem (1-2).

RESTEU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, cu care se închid laturile jugului pentru a reține grumazul animalului în jug. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) răsteu, restei s. n.] – Et. nec.

RESTEU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele două bețe în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, cu care se închid laturile jugului, pentru a reține grumazul animalului. Un resteu de carpăn, gros și vînjos. MARIAN, O. I 347. Cum? ziseră bărbații înspăimîntați, scăpînd resteiele din mînă. CREANGĂ, P. 14. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta (cu cineva) cu asprime, a-l amenința. – Pl. și: restele (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 208), resteuri (POPESCU, B. III 147). – Variante: răsteu (POPA, V. 71, HOGAȘ, DR. II 284), restei (TEODORESCU, P. P. 624) s. n.

RESTEU ~ie n. Fiecare dintre cele două bare cu care se închid părțile laterale ale jugului. ◊ A lua pe cineva cu ~ul a se răsti la cineva. /Orig. nec.

resteu n. Mold. V. răsteiu: când o face plopul mere și resteul mugurele AL.

restéŭ (vest, sud) și răstéŭ (nord) n., pl. eĭe (ung. resztó, odgonu din apoĭ la corabie, saŭ ereszteni, a da drumu, eresztö-, care dă drumu. Cp. cu cĭocîlteŭ, feresteŭ, melesteŭ ș. a.). Bățu (saŭ feru) mobil cu care se închide jugu spre partea de afară: dacă unu e maĭ tare în gît, tîrește resteu înainte (Sov. 211). V. bulfeŭ și fercheteŭ.

RĂSTEU s. n. v. resteu.

RESTEI s. n. v. resteu.

răsteiu n. 1. băț ce ține gâtul boilor în jug; 2. cuiu lung de lemn. [Cf. răstav].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

resteu s. n., art. resteul; pl. resteie

resteu s. n., art. resteul; pl. resteie

resteu s. n., art. resteul; pl. resteie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RESTEU s. v. retevei, scurtătura, spetează.

resteu s. v. RETEVEI. SCURTĂTURĂ. SPETEAZĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

resteu (resteie), s. n. – Cui cu care se închide jugul. – Var. răsteu, restei, restel. Mag. ereszto „care dă drumul” (Scriban; Gáldi, Dict., 95). Legătura cu sl. rastaviti „a separa”, bg. razstav „separare” (Cihac, II, 364; Conev 70) sau cu lat. rastĕllus (Tiktin) este dubioasă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răsteu, răstaie, (resteu), s.n. – (reg.) Cui de fier cu care se închide jugul. – Et. nec. (DEX, MDA); din magh. ereszto „care dă drumul” (Scriban; Galdi, cf. DER).

răsteu, răstaie, s.n. – Cui de fier cu care se închide jugul. – Din magh. ereszto „care dă drumul” (Scriban cf. DER).

Intrare: resteu
substantiv neutru (N42)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resteu
  • resteul
  • resteu‑
plural
  • resteie
  • resteiele
genitiv-dativ singular
  • resteu
  • resteului
plural
  • resteie
  • resteielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsteu
  • răsteul
  • răsteu‑
plural
  • răsteie
  • răsteiele
genitiv-dativ singular
  • răsteu
  • răsteului
plural
  • răsteie
  • răsteielor
vocativ singular
plural
risteu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
restel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
restău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rășteu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răștel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răstiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răstel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răstei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răstău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răstăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rastău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • restei
  • resteiul
  • resteiu‑
plural
  • resteie
  • resteiele
genitiv-dativ singular
  • restei
  • resteiului
plural
  • resteie
  • resteielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

resteu, resteiesubstantiv neutru

  • 1. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, care se introduc vertical în partea exterioară a jugului pentru a reține gâtul animalului. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Un resteu de carpăn, gros și vînjos. MARIAN, O. I 347. DLRLC
    • format_quote Cum? ziseră bărbații înspăimîntați, scăpînd resteiele din mînă. CREANGĂ, P. 14. DLRLC
    • chat_bubble A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • comentariu Plural și: restele, resteuri. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.