Definiția cu ID-ul 929254:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESTÉU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele două bețe în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, cu care se închid laturile jugului, pentru a reține grumazul animalului. Un resteu de carpăn, gros și vînjos. MARIAN, O. I 347. Cum? ziseră bărbații înspăimîntați, scăpînd resteiele din mînă. CREANGĂ, P. 14. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta (cu cineva) cu asprime, a-l amenința. – Pl. și: restele (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 208), resteuri (POPESCU, B. III 147). – Variante: răstéu (POPA, V. 71, HOGAȘ, DR. II 284), restéi (TEODORESCU, P. P. 624) s. n.