3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

respirat sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: respira] Respirație (1).

respirat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: respira] (D. aer) Care a fost inhalat în plămâni și apoi eliminat Si: (înv) răsuflat2 (1).

RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

respir sn [At: COȘBUC, P. II, 202 / Pl: ? / E: pvb respira] (Rar) Respirație (1).

respira [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) răs~ / Pzi: respir, 3 (înv) și ~rea / E: fr respirer, lat respirare] 1 vi A introduce în plămâni, prin inspirație, aerul din atmosferă și a elimina, prin expirație, aerul din plămâni, încărcat cu bioxid de carbon Si: a răsufla (1). 2 vt A inhala (aer) în plămâni Si: a inspira. 3 vt (Îe) A-și ~ sufletul A muri. 4 vi (Fig) A-și reveni, a se simți ușurat după o emoție, o grijă, un efort Si: a răsufla (4). 5 vt (Fig) A răspândi (3) (idei, sentimente).

RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, bioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

RESPIRÁ, respír, vb. I. 1. Intranz. A introduce în plămîni prin inspirație aerul ambiant (conținînd oxigenul necesar întreținerii vieții) și a da afară prin expirație acidul carbonic și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. Cobor geamul, aplecîndu-mă să respir. CARAGIALE, O. II 270. ♦ Tranz. A inhala aer în plămîni; a inspira. O parte din lume ieșea în grădinița din față, ca să respire aerul curat și rece care adia dinspre mare. BART, E. 145. Să ne oprim să respirăm Aerul suav și dulce. MACEDONSKI, O. I 238. ◊ Fig. Sînt fericit de a respira dulcele aer al țării. ALECSANDRI, S. 205. 2. Tranz. Fig. A răspîndi, a revărsa, a împrăștia, a degaja. Lumina feerică a saloanelor, zgomotul, mișcarea invitaților respirau veselie. BASSARABESCU, S. N. 147. Scrierile unuia... vor respira energie, sănătate, ale altuia, moliciune. GHEREA, ST. CR. II 23. Pădurile, munții respirau o dulce liniște de seară. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. ♦ Intranz. A se degaja, a se revărsa. De pretutindeni în opera sa respiră aerul de țară. CĂLINESCU, E. 52. Din povestirea aceasta respiră o iubire adîncă pentru pămînt și oameni. SADOVEANU, E. 218. Din toate manifestările intelectuale, morale și artistice ale acestor clase respiră un aer greoi de descompunere. IONESCU-RION, C. 109.

RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămîni prin inspirație aer și a da afară prin expirație acidul carbonic și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. ♦ Tranz. A inhala aer în plămîni; a inspira. 2. Fig. A răspîndi, a revărsa, a degaja. De pretutindeni în opera sa respiră aerul de țară (CĂLINESCU). – Fr. respirer (lat. lit. respirare).

RESPIRÁ vb. I. 1. intr., tr. A răsufla; a inhala aer în plămâni, a inspira. 2. intr. (Fig.) A-și reveni după o emoție, un efort; a se simți ușurat. 3. tr. (Fig.) A răspândi, a degaja. [P.i. respír. / < fr. respirer, cf. lat. respirare].

RESPIRÁ vb. I. intr., tr. a inspira aer din atmosferă și a-l expira din plămâni. II. intr. (fig.) a-și reveni după o emoție, un efort; a se simți ușurat. III. tr. (fig.) a răspândi, a degaja. (< fr. respirer, lat. respirare)

A RESPIRÁ respír intranz. 1) A inspira aer în plămâni și a-l expira în afară; a răsufla. 2) fig. A răspândi în jur; a degaja; a emana. /<fr. respirer, lat. respirare

respirà v. 1. a răsufla, a atrage aerul în plămâni și a-l împinge afară; 2. a se odihni un moment: lasă-mă să respir; 3. fig. a anunța: aici totul respiră bucurie; 4. a dori cu ardoare: el respiră răsbunare.

*respír, a v. intr. (lat. respiro, -áre, d. spirare, a sufla, a răsufla. V. aspir, suspin). Răsuflu, trag aeru în plămîĭ și-l daŭ afară: animalele nu pot trăi fără să respire. Trăĭesc: el respiră încă. Fig. Mă manifest foarte viŭ: copil pe obrajiĭ căruĭa respiră sănătatea. Par a fi viŭ: portret care respiră. Mă odihnesc puțin: lasă-mă să respir puțin. V. tr. Răsuflu, trag în pept: a respira un aer curat. Fig. Anunț, exprim: aicĭ tot respiră pace. Doresc cu furie: a respira răzbunare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!respira (a ~) vb., ind. prez. 3 respi

respirá vb. (sil. mf. -spi-), ind. prez. 1 sg. respír, 3 sg. și pl. respíră

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RESPIRÁ vb. (FIZIOL.) a răsufla, (înv. și pop.) a sufla. (După atâta fugă, abia mai ~.)

RESPIRA vb. a răsufla, (înv. și pop.) a sufla. (După atîta fugă, abia mai ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DUM SPIRO, SPERO (lat.) cât respir, sper – Adagiu din Cicero, „Ad Atticum”, IX, 10: „Dum anima est, spes est” („Cât timp există suflet, există speranță”).

Intrare: respirat (adj.)
respirat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • respirat
  • respiratul
  • respira
  • respirata
plural
  • respirați
  • respirații
  • respirate
  • respiratele
genitiv-dativ singular
  • respirat
  • respiratului
  • respirate
  • respiratei
plural
  • respirați
  • respiraților
  • respirate
  • respiratelor
vocativ singular
plural
Intrare: respirat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • respirat
  • respiratul
plural
genitiv-dativ singular
  • respirat
  • respiratului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: respira
verb (V1)
Surse flexiune: DLRM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • respira
  • respirare
  • respirat
  • respiratu‑
  • respirând
  • respirându‑
singular plural
  • respi
  • respirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • respir
(să)
  • respir
  • respiram
  • respirai
  • respirasem
a II-a (tu)
  • respiri
(să)
  • respiri
  • respirai
  • respirași
  • respiraseși
a III-a (el, ea)
  • respi
(să)
  • respire
  • respira
  • respiră
  • respirase
plural I (noi)
  • respirăm
(să)
  • respirăm
  • respiram
  • respirarăm
  • respiraserăm
  • respirasem
a II-a (voi)
  • respirați
(să)
  • respirați
  • respirați
  • respirarăți
  • respiraserăți
  • respiraseți
a III-a (ei, ele)
  • respi
(să)
  • respire
  • respirau
  • respira
  • respiraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

respira, respirverb

  • 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Cobor geamul, aplecîndu-mă să respir. CARAGIALE, O. II 270. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A inhala aer în plămâni. DLRLC DN
      sinonime: inspira
      • format_quote O parte din lume ieșea în grădinița din față, ca să respire aerul curat și rece care adia dinspre mare. BART, E. 145. DLRLC
      • format_quote Să ne oprim să respirăm Aerul suav și dulce. MACEDONSKI, O. I 238. DLRLC
      • format_quote figurat Sînt fericit de a respira dulcele aer al țării. ALECSANDRI, S. 205. DLRLC
  • 2. figurat Degaja, emana, revărsa, răspândi, împrăștia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote De pretutindeni în opera sa respiră aerul de țară. CĂLINESCU, E. 52. DLRLC
    • format_quote Din povestirea aceasta respiră o iubire adîncă pentru pămînt și oameni. SADOVEANU, E. 218. DLRLC
    • format_quote Din toate manifestările intelectuale, morale și artistice ale acestor clase respiră un aer greoi de descompunere. IONESCU-RION, C. 109. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Lumina feerică a saloanelor, zgomotul, mișcarea invitaților respirau veselie. BASSARABESCU, S. N. 147. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Scrierile unuia... vor respira energie, sănătate, ale altuia, moliciune. GHEREA, ST. CR. II 23. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Pădurile, munții respirau o dulce liniște de seară. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. DLRLC
  • 3. figurat A-și reveni după o emoție, un efort; a se simți ușurat. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.