resignat, ~ă a vz resemnat

RESIGNAT, -Ă, resignați, -te, adj. (Franțuzism) Resemnat. Mi-au tras o perdea de pe ochi, să văd și altceva decît traiul de vită la care eram condamnat și la care mă simțeam resignat. C. PETRESCU, R. DR. 123. Privi resignată nucii din livada bătrînească. id, O. P. I 81.

RESEMNA, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigna vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

RESEMNAT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă ceva fără împotrivire. ♦ Care exprimă resemnare. [Var.: (înv.) resignat, -ă adj.] – V. resemna.

resemna [At: BARIȚIU, P. A. II, 674 / V: (înv) ~signa / Pzi: ~nez / E: fr résigner după semna] 1vr A se împăca cu o situație rea, defavorabilă. 2 vr A accepta un rău fără împotrivire Si: a suporta. 3 vi A renunța (la o situație, la o funcție etc.).

resemnat, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. II, 604 / V: (înv) ~sign~ / Pl: ~ați, ~e / E: resemna] 1 Care se împacă cu o situație grea, defavorabilă Si: răbdător. 2 Care suportă un rău fără împotrivire Si: răbdător. 3 (D. gesturi, atitudini etc.) Care exprimă resemnare.

resigna v vz resemna

RESEMNA, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a se supune, a accepta, a suporta un rău fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigna vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

RESEMNAT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă un rău fără împotrivire. ♦ Care exprimă resemnare. [Var.: (înv.) resignat, -ă adj.] – V. resemna.

RESEMNA, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta, a suporta un rău fără împotrivire. Se resemnează și, la treizeci de ani... e femeie bătrînă. PAS, Z. I 222. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la», arătînd obiectul resemnării) S-ar fi resemnat în definitiv la tot ce-i contrariase proiectele romantice. C. PETRESCU, C. V. 45. S-o resemna la o viață modestă. id. R. DR. 197.

RESEMNAT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă un rău fără împotrivire. Lăsați, spuse resemnat omul. C. PETRESCU, C. V. 130. Resemnată, ca o eroină din romanele ce le citea cu pasiune, trăia fără nici o țintă lămurită. REBREANU, I. 104. Mă întorc iar la mine în sat, sfîrși băirînul resemnat. BART, S. M. 33. ♦ Care exprimă resemnare. Și fără nici o vorbă ne privim... Schimbînd surîsuri... pocăite, resemnate. CAMIL PETRESCU, V. 19. În sufletul tînărului Iuga dăinuia o liniște resemnată. REBREANU, R. II 290.

RESIGNA, resignez, vb. I. Refl. (Franțuzism) A se resemna. M-am resignat să trec drept cel mai mărginit și mai bucher dintre toți colegii. GALACTION, O. I 14.

RESEMNA vb. I. refl. A se împăca cu o situație neplăcută, grea; a accepta, a se supune. [Cf. fr. résigner, după semna].

RESEMNAT, -Ă adj. Care se împacă cu o situație grea. ♦ Care exprimă resemnare. [< resemna].

RESIGNA vb. I. refl. (Rar) A se resemna. [< fr. résigner, cf. lat. resignare].

RESEMNA vb. refl. a se împăca cu o situație neplăcută, grea; a accepta, a se supune. (după fr. résigner)

RESIGNA vb. refl. a se resemna. (< fr. résigner, lat. resignare)

A SE RESEMNA mă ~ez intranz. A se împăca (în cele din urmă) cu o situație defavorabilă; a accepta un rău sub presiunea împrejurărilor. /<fr. résigner

*resemnát, -ă adj. Plin de resemnare.

*resemnéz v. tr. (lat. resignare, „a înapoĭa, a încredința, a renunța”, acomodat după însemnez). Las de bună voĭe în favoarea cuĭva (Rar). V. refl. Mă las în voĭa soarteĭ așteptîndu-mă la tot rău fără să cîrtesc: bolnavu se resemnase. – S’ar putea zice și rezign și -gnéz.

+resemna (a ~) (a semna din nou) vb., ind. prez. 1 sg. resemnez, 3 resemnează; conj. prez. 1 sg. să resemnez, 3 să resemneze

!resemna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă resemnez, 3 se resemnează; conj. prez. 1 sg. să mă resemnez, 3 să se resemneze; imper. 2 sg. afirm. resemnează-te; ger. resemnându-mă

resemna (a ~) vb., ind. prez. 3 resemnează

resemna vb., ind. prez. 1 sg. resemnez, 3 sg. și pl. resemnează

resigna vb., ind. prez. 3 sg. și pl. resignează

resemnez.

resemna (resemnez, resemnat), vb. refl. – A accepta o situație defavorabilă. – Var. resigna, rezigna. Fr. résigner, adaptat la conjug. lui a însemna.